Sfântul Vladimir, mitropolit de Kiev şi Galich

Sfântul mitropolit Vladimir a fost primul episcop torturat şi ucis de comunişti in timpul Revoluţiei Ruse.

Basil Nichiforovich Bogoiavlenski s-a născut in provincia Tambov, la 1 ianuarie

1848, din părinţi dreptcredincioşi. Tatăl său era preot şi a fost mai târziu ucis. Tânărul Basil a absolvit Academia Teologică din Kiev in 1874 şi a predat la seminarul din Tambov şapte ani inainte de a fi hirotonit preot.

Soţia sa a murit  in 1886, iar singurul lor copil, la scurt timp după mamă. Indureratul văduv a intrat la mănăstirea Kozlov din Tambov şi s-a călugărit cu numele deVladimir. In 1888 a fost consacrat episcop de Staraya Rus, servind ca episcop vicar al episcopiei Novgorod. In 1891 a fost numit  episcop in Samara, unde poporul suferea de holeră şi de pierderea recoltei. Episcopul Vladimir s-a devotat ingrijirii bolnavilor şi suferinzilor, insuflându-i şi pe alţii să-i urmeze exemplul.

In 1892 el a devenit arhiepiscop de Kartalin şi Kahetin, apoi in 1898 a fost ales Mitropolit de Moscova şi Kolomna, slujind cincisprezece  ani in această funcţie. Ca mitroplit, s-a distins prin compasiune pentru săraci, văduve şi orfani, i-a ajutat pe alcolici şi pe cei care părăsiseră biserica. Mitropoliul  Vladimir era interesat de educaţia copiilor in şcoli, mai ales in seminarele teologice.

In 1912, după moartea Mitroplitului Antonie, el a fost  numit Mitroplitul Petrogradului, administrând această diocază până in 1915. Pentru că il dezaproba pe Rasputin, a căzut in disgraţia ţarului, fiind transferat la Kiev. Pe 5 noiembrie 1917, Mitropolitul Vladimir a fost anunţat că Sfântul Tihon (+7aprilie) a fost ales Patriarhul Moscovei.

“Congresul Ucrainian” cerea crearea Bisericii Ucrainiene, independentă de Biserica Rusă. Mitropolitul Vladimir a avertizat că o asemenea diviziune va permite inamicilor Bisericii să triumfe. Totuşi, la sfârşitul anului 1917 s-a format un dominion ucrainian şi o administraţie bisericească ucrainiană, condusă de arhiepiscopul pensiont Alexis Dorodnitzin. Acest grup necanonic interzicea pomenirea Patriarhului Tihon la slujbele religioase şi cerea ca Mitropolitul Vladimir să părăsească Kievul.

In ianuarie 1918 războiul civil a ajuns la Kiev, cele două forţe inamice luptând pentru dominarea oraşului. Multe biserici ş imănăstiri au fost distruse de tunuri. Bolşevicii au ocupat Lavra Preşterilor din Kiev pe 23 ianuarie, soldaţii pătrunzând in biserici. Călugării au fost dezbrăcaţi şi bătuţi. La şase şi jumătate in noaptea de 25 ianuarie, cinci soldaţi inarmaţi şi un marinar au venit in căutarea Mitropolitului Vladimir. Ierarhul de şaptezeci de ani a fost  torturat şi sufocat in pat cu lantul de la cruce sa, cerându-i bani.Monahul careservea chilia mitropolitului s-a apropiat şi i-a cerut binecuvântare.Marinarull-a impins şi i-a zis: “Ajunge cu plecăciunile inaintea acestor băutori de sânge. Destul.” După ce l-a binecuvântat şi l-a sărutat, mitroplitul i-a pus la revedere lui Filip, apoi a mers calm cu ucigaşii, ca şi cum s-ar fi dus la Sfânta Liturghie.

A fost dus la locul execuţiei. Pe când coborau din maşină, mitropolitul i-a intrebat: “Aveţi de gând să mă impuşcaţi aici?”

“De ce nu?” i-au răspuns ei.

După ce s-a rugat pentrui scurt timp şi a cerut iertare de păcatele sale, Mitropolitul Vladimir i-a binecuvântat pe călăi: ”Dumnezeu să vă ierte!” Apoi s-au auzit mai multe impuşcături.

Dimineaţa, nişte femei au venit la poarta Lavrei şi le-au spus călugărilor unde se afla trupul martirului. Zăcea pe spate, cu răni lângă ochiul drept şi la clavicula dreaptă. Erau multe urme de tăieturi pe trup şi o rană adâncă in piept. Sfinţitul martir a fost purtat in Biserica Sfântul Mihail, unde işi petrecuse ultimele sale zile in rugăciune.

La Moscova, Patriarhul Tihon a aflat despre moartea Mitropolitului  Vladimir şi impreună cu un sobor de preoţi i-a făcut o slujbă de pomenire noului mucenic. Comisia numităsă investigheze circumstanţele morţii n-a putut să funcţioneze din cauza Revoluţiei. S-a hotărât ca ziua de25 ianuarie să fie păstrată pentru prăznuirea tuturor martirilor Rusiei ucişi de sovietici.

Sfântul Nou mucenic Vladimir a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă in 1992.

Sfântul Ioan Pommers de Riga

Cel intre sfinţi Părintele nostru Ioan (Pommers) de Riga a fost arhiepiscop de Riga şi Lituania (1921-1934).

Jānis Pommers s-a născut in 1876 intr-o familie de ţărani lituanieni din Lazdona, un sat din regiunea Vidzeme, lângă oraşul Madona. Sfântul Ioan a fost un arhipăstor energic, a cărui activitate deseori mijlocea in diviziunile etnice, mai ales cele dintre lituanieni şi ruşi şi includea angajamentul politic, până la a fi membru al parlamentului lituanian, Saeima.

 Sfântul Ioan a fost martirizat cu bestialitate in noaptea de 12 octombrie 1934 la reşedinţa arhiepiscopală din Kish Lake, situată in afara centrului oraşului Riga. Chiar dacă asasinii lui nu au fost niciodată prinşi, se presupune că au fost agenţi ai regimului bolşevic din Uniunea Sovietică vecină, ale cărei persecuţii contra Bisericii Ortodoxe sfântul le cunoscuse deja direct in timpul unor tulburări pe cand era arhiepiscop de Penza şi Saransk (1918-1921).

Mai inainte incă el slujise ca episcop de Slutsk (1911-1912) in dioceza Minsk, episcop de Priazovye şi Taganrog (1913-1917) in dioceza Ekaterinoslavl şi episcop de Staritsa (1917-1918) in dioceza Tver.

In anul 1921, când Sfântul Ioan s-a intors in Lituania, Sfântul Patriarh Tihon al Moscovei a acordat independenţa Bisericii Ortodoxe Lituaniene. Astfel Sfântul Ioan a devenit primul arhiepiscop al Lituaniei. Au urmat după martiriul său dificultăţi jurisdicţionale intre 1936-1940, iar suferinţa Bisericii Ortodoxe Lituaniene a crescut in timpul ocupaţiei sovietice, care a durat  până in 1991. In 1992 Biserica Ortodoxă Lituaniană a devenit semiindependentă, dar ii lipsea autocefalia. Succesorul actual al Sfântului Ioan de Riga portă titlul de mitroplit.

El a fost canonizat local in 2001, cu data de prăznuire la 12 octombrie, dar era recunoscut ca sfânt incă mai demult de către Biserica Ortodoxă Rusă din afara graniţelor.

In ciuda cumplitelor torturi ale martirului, care a suferit răni in urma gloanţelor şi a arderii, trupul Sfântului Ioan a fost aflat intact in 2003.

Pe lângă sfintele moaşte care au rămas in posesia Bisericii Ortodoxe Lituaniene, părticele ale moaştelor Sfântului Ioan se află in sfântul Altar al Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Beijing, China, care a fost  târnosită in anul 2009.

https://orthodoxwiki.org/John_(Pommers)_of_Riga

Noul Mucenic Ignatie (Bazyluk) Prăznuit pe 9 august

Noul Mucenic Ignatie (Bazyluk) s-a născut in Polonia pe la 1860 şi a primit la botez numele de Iacob. Despre viaţa sa dinainte de monahism nu se ştiu multe, dar in perioada dintre Primul şi al Doilea Război Mondial a fost călugăr la Mănăstirea Sf. Onufrie din Jabłeczna, cu numele Ignatie. Părintele Ignatie era unul dintre cei mai bătrani călugări din mănăstire şi avea ascultarea de clopotar.

In septembrie 1939, clădirile mănăstirii au fost ocupate de nemţi, care au confiscat proviziile şi animalele mănăstirii. Cu toatea cestea, monahii n-au inchis mănăstirea, ci au scris o scrisoare de protest comandantului armatei de ocupaţie. Aceasta nu a avut niciun efect.

In noaptea de 9-10 august 1942 gărzile au pus foc mănăstirii, distrugând partea interioară. Călugării s-au refugiat in curte. Nemţii n-au permis ca focul să fie stins şi au ameninţat să-i ucidă pe călugări.

Câţiva călugări au reuşit să fugă, dar Sfântul Ignatie a alergat la clopotniţă şi a inceput să tragă clopotele ca să-i avertizeze pe localnici de primejdie. El a fost atacat de câţiva soldaţi şi bătut până la moarte.

Locuitorii din Jabłeczna au venit la mănăstire să ajute, dar au fost şi ei reţinuţi. Nemţii i-au silit pe călugări să sape gropi, apoi i-au impuşcat pe toţi cei din curtea mănăstirii. N-au fost supravieţuitori. Sfântul Ignatie a fost ingropat in cimitirul mănăstirii,  dar sfintele sale moaşte au fost ulterior transferate la Catedrala Sfântul Alexandru Nevski.

Sfântul Ignatie se numără cu mucenicii din Chelm şi Podlasie. El este prăznuit pe 9 august, ziua martiriului său, şi pe 20 martie, data canonizării sale  de către Biserica Ortodoxă a Poloniei in 2003.

Sursa traducerii din engleză:

 https://oca.org/saints/lives/2019/08/09/206393-holy-new-martyr-ignatius-bazyluk