
They saw the dead rising from their graves at
Christ’s resurrection.Why didn’t they believe? At last, they found out
undoubtedly about Christ the Resurrected, but instead of believing they payed
the guards of the grave to cover the truth and lie. Isn’t this enough proof to
believe? If we need more proof from the dead, we have Abraham, Lazarus and the
sinful rich man. There are witnesses from hell and heaven, verified by our
Lord Jesus Christ Himself. Anyone of us which would see by themselves the heaven and the hell and
would hear the dialogue between Abraham and the sinner, wouldn’t believe more
that they ought to believe when the testimony is given by the One to Whom all
the mysteries are known: Christ the Lord. He saw and heard everything that He
shows us in this parable and we now know the truth.
Răspunsul lui Avraam nu i-a fost de nici un
ajutor în iad bogatului, dar tocmai de aceea ar putea fi de mare ajutor celor
de astăzi care, ca să afle taine cereşti şi astfel să-şi întărească, chipurile,
credinţa, se îndeletnicesc cu chemarea morţilor. Într-adevăr, nu-i cale mai
uşoară să scoţi omul din minţi şi să-l arunci în iad. Spiritismul e fuga de
lumină în întuneric, e căutarea luminii în întunecime. Cei care cheamă morţii
ca să afle adevărul îşi dovedesc necredinţa în Hristos. Dar cum poate un om cu
judecată să creadă ce spune duhul mătuşii sau al vecinului (când n-are cum să
ştie nici măcar dacă duhul care vorbeşte e chiar cel invocat!) dacă nu crede ce
spune însuşi Dumnezeu? Cu ce pot fantomele rubedeniilor, şi mediumurile, şi
toţi vrăjitorii să-şi sprijine cele spuse? Hristos Şi-a adeverit cuvântul cu
sângele Său şi al miilor de mucenici care şi-au dat viaţa pentru acest cuvânt.
Iudeii n-au văzut doar duhul lui Lazăr, fratele Martei şi Mariei, ci pe însuşi
Lazăr înviat din morţi, cu trup şi suflet, şi tot n-au crezut, ba chiar
unelteau să-l ucidă pe Lazăr (Ioan 12, 10-11) ca să nu mai stea mărturie
adevărului. Au văzut-o înviind şi pe fiica lui Iair, şi pe fiul văduvei din
Nain. De ce n-au crezut?
Au văzut morţi ridicându-se din morminte la
învierea lui Hristos. De ce n-au crezut? În sfârşit, au aflat fără tăgadă de
Hristos Cel înviat, dar în loc să creadă, au plătit străjile de la mormânt să
acopere adevărul şi să mintă. Nu ne e destul ca să credem? Dacă ne mai trebuie
încă mărturii de la cei morţi, îl avem pe Avraam, pe Lazăr şi pe bogatul
păcătos. Sunt martori şi din rai şi din iad, martori verificaţi de nimeni
altcineva decât de Domnul nostru însuşi, Iisus Hristos. Oricine dintre noi ar
vedea cu ochii săi raiul şi iadul, şi ar auzi schimbul de cuvinte dintre Avraam
şi păcătos, n-ar putea să-şi creadă ochilor şi urechilor mai mult decât trebuie
să creadă când lucrul se mărturiseşte de Cel Căruia toate tainele îi sunt
deschise: Hristos Domnul. El a văzut şi a auzit tot ceea ce ne înfăţişează nouă
în pilda aceasta, şi noi ştim acum adevărul.
Sf. Nicolae Velimirovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu