Zero Point : Volume I - Messages From The Past - FULL MOVIE 1080p

Personalităţile intuitive şi sentimentale

O pasiune mai veche mă îndeamnă deseori să fac diverse teste de personalitate, mai ales americane( nu ştiu cât sunt de credibile, dar eu m-am regăsit de multe ori în ele), pentru a-mi  satisface curiozitatea în privinţa persoanei mele, spre a vedea ce aş fi putut devedi dacă n-aş fi dat greş de atâtea ori, spre a mă redirecţiona şi a-mi insufla puţin curaj ca să mă ridic din prăpastia aceasta a depresiei, care îmi şopteşte perfid că nu mai are rost să încerc şi cea mai bună soluiţie e moartea.  Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Ştiu că nu gândesc corect, că nu e creştineşte să-ţi chemi moartea, să abandonezi lupta, să priveşti cu neputinţă la propria disoluţie lentă, dar aşa gândeşte un bi polar. Ce m-ar putea convinge că nu e totul pierdut, că mai am pentru ce trăi şi lupta? Numai mila lui Dumnezeu mai poate mişca această inimă bolnavă de patimi şi acest creier răvăşit, această voinţă aproape anihilată de a-mi urma cauza, visul vieţii mele: a fi cu Hristos, a-I sluji Lui până la moarte, indiferent cât de grea este crucea.

Personalităţile INF sunt cu adevărat idealiste, mereu căutând un semn de bunătate până şi în cele mai rele persoane şi evenimente, mereu încercând căi să facă lucrurile mai bine. Pot fi percepute drept calme, rezervate şi chiar sfioase  Personalităţile INF au înăuntru o flacără şi o pasiune care pot străluci cu adevărat. Cam 4,5% din populaţie riscă să se simtă neînţeleasă la acest tip de personalitate – dar dacă găsesc persoane care gândesc la fel cu care să-şi petreacă timpul, se vor simţi cu adevărat ca acasă.

Făcând parte din tipul diplomatic de personalitate(NF), INF sunt ghidaţi de principiile lor, mai mult decât de logică(analiştii), emoţii(exploratorii) sau tradiţie(santinelele). Când decid încotro să se mişte mai departe, ei vor lua în considerare onoarea, frumuseţea, moralitatea şi virtutea – sunt conduşi de puritatea intenţiei lor. INF sunt mândri de această calitate a lor, dar nu toată lumea Înţelege pornirea din spatele acestor sentimente şi situaţia poate duce la izolare.  Dacă nu sunt atenţi, se pot pierde pe sine în căutarea aceasta a binelui şi pot neglija necesităţile vieţii zilnice. Deseori cuprinşi de gânduri adânci, se bucură să contemple ipoteticul şi filozoficul mai mult decât orice alt tip de personalitate. Lăsaţi necontrolaţi, ei pot pierde contactul cu realitatea, sfârşind într-un mod eremitic de viaţă, şi le va trebui multă energie prietenilor sau partenerului  ca să-i aducă înapoi la lumea reală.

Dar în cel mai bun caz, aceste calităţi îi permit să comunice profund cu ceilalţi, mai uşor, vorbind în metafore şi simboluri şi înţelegând sau creând simboluri ca să îşi împărtăşească ideile. Forţa gândirii lor simbolice le dă aptitudini creatoare şi sunt poeţi, scriitori sau actori. Ei au talent în a se exprima pe sine – frumuseţea şi secretele lor-  prin personajele lor ficţionale.

Abilităţile lingvistice ale personalităţilor INF nu se rezumă la limba maternă – ca la multe  dintre persoanele din tipul diplomat de personalitate, ele sunt considerate talentate la învăţarea celei de a doua sau chiar a treia limbi. Darul comunicării le dă şi dorinţa de armonie, proprie Diplomaţilor.  Dar spre deosebire de verişorii lor, Extrovertiţii,  personalităţile INF îşi focalizează atenţia doar asupra câtorva persoane, unei singure cauze demne de interes..., ei ajung să se demoralizeze şi să fie copleşiţi de tot răul  din lume pe care nu-l pot îndrepta, un spectacol trist pentru prietenii lor, şi vor ajunge dependenţi de optimismul acestora.

Din fericire, ca florile primăvara, mereu îşi vor regăsi sentimentele, creativitatea, altruismul şi idealismul, răsplătindu-i pe ei şi pe cei iubiţi ai lor nu cu logică şi utilitate, ci cu  o viziune despre lume care inspiră compasiune, bunătate şi frumuseţe oriunde vor merge.

Punctele tari

Pasionaţi şi energici. Personalităţile INF tind să fie foarte energice dacă sunt implicate în cauze în care cred şi pentru care vor să lupte. Pot fi tăcuţi şi chiar sfioşi în public, dar pasiunile lor nu trebuie subestimate.

Deschişi şi  flexibili. Personalităţilor INF nu le place să fie constrânse de reguli şi nu caută să se impună asupra altora. Tind să fie liberale, cu mintea deschisă, atâta timp cât principiile şi ideile lor nu sunt disputate.

Foarte creativi. Personalităţile INF interpretează cu uşurinţă semne şi descoperă semnificaţii ascunse, intuiţia lor foarte dezvoltată nu are probleme în a face conexiuni şi a veni cu idei interesante, neobişnuite.

Idealişti. Personalităţile INF sunt poate cele mai idealiste tipuri de personalitate, crezând că oamenii sunt inerent buni şi fiecare trebuie să facă tot ce poate pentru a lupta cu răul şi injustiţia din lume.

Iubitori şi căutători ai armoniei. Personalităţile INF nu vor să domine şi muncesc din greu să se asigure că opiniile fiecăruia sunt auzite şi luate în considerare.

Foarte dedicaţi şi muncitori Cum s-a mai spus, personalităţile INF sunt foarte pasionate şi idealiste. Nu-i de mirare că pot fi tot atât de dedicate unei cauzei alese sau unei organizaţii. E improbabil că vor renunţa  la cauza lor numai pentru că toţi ceilalţi au făcut-o sau este greu să mergi mai departe.

Punctele slabe

Prea altruişti. Personalităţile INF se pot concentra pe fapte bune şi ajutorarea altora şi îşi pot neglija propriile nevoi. Ele pot lupta pentru cauza lor, ignorând orice altceva în viaţă.

Nu le place să lucreze cu date. Personalităţile INF sunt concordante cu emoţiile şi moralitatea, dar e probabil să aibă dificultăţi cu faptele şi datele concrete, analiza conexiunilor şi găsirea discrepanţelor.

Greutăţi în a se face cunoscute. Persoanele cu această personalitate tind să fie private, rezervate. Foarte probabil să fie foarte conştiente de sine.

Iau multe lucruri drept personale. Personalităţile INF îşi iubesc idealurile şi le este greu să accepte critica, luând astfel de comentarii drept atacuri personale. Tind să evite situaţiile conflictuale, căutând mereu soluţii care să-i mulţumească pe toti.

Pot fi prea idealişti. Personalităţile INF sunt în pericol de a fi prea visătoare şi idealiste, mai ales în relaţiile romantice. Ele îşi pot idealiza partenerul - chiar idolatriza - , uitând că nimeni nu e perfect.

Prea puţin practici. Personalităţile INF nu consideră importante lucrurile practice. Pot chiar uita să mănânce şi să bea dacă lucrează ceva care îi interesează şi-i motivează.

Tipurile intuitive şi sentimedntale sunt cooperante, empatice şi imaginative, axate pe empatie, moralitate şi cooperare.

\

Comuniunea tainică a Sfinţilor şi păcătoşilor

               Viaţa lumii este una şi  "întreaga viaţă a Bisericii este susţinută de comuniunea tainică a Sfinţilor şi păcătoşilor, care este lumea în devenire.
Sfânta Liturghie, rugăciunile comune ale Bisericii nu pot fi înţelese în afara acestei comuniuni  a Sfinţilor şi păcătoşilor.

Pentru noi, cei ce ne adunăm săptămână de săptămână într-o biserică, rugăciunile pe care le ascultăm par atât de ades rugăciuni de-a gata făcute : alţii le-au alcătuit şi noi le-am moştenit ; dar dacă ne gândim la chipul cum s-au născut ele, atunci ele nu ne mai par doar “de-a gata făcute”. Fiecare rugăciune pe care o auziţi a fost smulsă dintr-un suflet omenesc în momente de extaz, de supărare, în momente de adâncă pocăinţă, de adâncă recunoştinţă. Toate rugăciunile, începând cu acelea pe care le-am moştenit din Vechiul Testament, cu cea mai nouă rugăciune care a ajuns la noi din închisori şi lagăre de concentrare, sunt născute din suflete vii în momente ale întâlnirii lor cu Dumnezeu sau în nevoia lor disperată de Dumnezeu, pe  Care Îl căutau orbecăind, dar nu-l puteau afla.

Uneori ni se pare dificil să fim la unison cu rugăciunile pe care le cântăm sau  le recităm, cu tot acest flux de rugăciune. Şi într-adevăr, nu e de mirare, pentru că într-o slujbă, într-o singură secvenţă liturgică, într-o simplă rugăciune  pe care o citim de dimineaţă sau seara, Biserica a adunat zeci de rugăciuni care corespund acestei experienţe, vieţii, morţii, bucuriei, durerii,  angoasei şi recunoştinţei sfinţilor de-a lungul istoriei. Cum ne putem aştepta să primim în sufletele noastre, să ne împărtăşim pe deplin, una după alta, de experienţa seculară, a Sfântului Vasile, a Sfântului Ioan, a Sfântului Marcu sau a Sfântului Simeon ? Dar ne putem împărtăşi  de ele într-un chip de-viaţă-dătător, dacă ne dăm seama că, aşa mici cum suntem, aşa în devenire cum suntem, bâjbâind după o plenitudine care nu este încă a noastră şi pe care ei o au într-un grad mai mare decât noi, noi  facem parte dintr-o mulţime largă de bărbaţi şi femei care se roagă/ în rugăciune şi că noi îi auzim pe marii sfinţi ai lui Dumnezeu rugându-ne cu rugăciunile lor. Putem sta ca nişte copii printre adulţi, putem sta  având conştiinţa că Sfântul Vasile este prezent aici, cu rugăciunea sa, punându-ne înainte experienţa lui adâncă, a lui Dumnezeu şi a vieţii. Că prezent este şi  Sfântul Ioan şi un alt sfânt, şi încă altul ; şi noi putem pur şi simplu să ascultăm cu atenţie, punându-ne întrebări din vreme în vreme : « Cum de spune aceste cuvinte ?  Din ce adânc de experienţă străină, străină de mine, vin aceste cuvinte ? ». Şi apoi, deodată, să spunem cu bucurie : « Iată-mă una cu el,  ceea ce el spune eu ştiam deja sau experimentasem ; o, ce minunat, sunt una cu oameni care sunt atât de mari înaintea lui Dumnezeu ! »

Şi dacă vom trata astfel rugăciunile de dimineaţă pe care le citim, sau rugăciunile de seară, şi diversele rugăciuni care se fac în biserică, atunci nu avem cum să mai simţim, aşa cum ni se întâmplă deseori, o mâhnire, senzaţia că toate acestea trec pe lângă noi, că nu ne regăsim în cuvintele lor, în imaginile, în frazele rugăciunilor. Cum putem noi, într-un singur suflet, să simţim toată complexitatea  experienţei divine şi umane de două mii de ani a Bisericii ? Dar cât de uşor ne-ar fi dacă am sta  să ascultăm cu mintea deschisă, cu inima deschisă, gata să răspundem la ceea ce este deja al nostru, să punem întrebări despre alte lucruri, să exclamăm în sine : « Cum poţi spune acestea, o, Părinte Vasile, cum poţi rosti aceste cuvinte, Părinte Ioane ? » Şi apoi am spori treptat în înţelegere, pentru că sămânţa rugăciunii, care este deja în sufletele noastre, înţelegerea sfinţilor  de care deja ne împărtăşim, dacă suntem simpli, direcţi, sinceri, va creşte în noi ; am fi adevăraţi  la măsura la care deja suntem adevăraţi şi am creşte  la o realitate mai plină decât înainte.

Şi apoi am descoperi că această comuniune a sfinţilor pe care o concepem ca invizibilă şi aşa distantă – sfinţii în cer şi noi pe pământ – este ceva infinit mai simplu şi mai familiar. Apoi rugăciunile lor sunt în mijlocul nostru, experienţa lor ne este împărtăşită, în fiecare cuvât al rugăciunii, în fiecare melodie a cântării liturgice, ei sunt în mijlocul nostru, nu doar nevăzuţi rugându-se pentru noi, ci făcându-ne părtaşi experienţei lor adânci, tragice şi glorioase ; a lui Dumnezeu şi a lumii, a oameniilor la fel de mult ca şi a lui Dumnezeu.

Şi apoi ne putem întoarce să-l privim şi pe aproapele nostru  ca o parte a comuniunii acesteia tainice a Sfinţilor şi a păcătoşilor, pentru că şi aproapele nostru este părtaş, ca şi noi, poate doar cu suprafaţa sufletului său, poate cu cele mai superficiale straturi ale sufletului său, la acelaşi mister pe care îl căutăm şi  noi. Am simţi că suntem tovarăşi, că suntem împreună, în felul nostru, dar mai mult de atât – că împreună bem din acelaşi izvor, că împreună ne împărtăşim de alţii mai mari decât noi, de o viaţă mai adâncă, mai largă.

Să încercăm, în serviciul divin, în rugăciunea particulară, să învăţam să fim părtaşi, în acest mod simplu, direct şi sincer, la experienţa şi viaţa acelora care  ne-au precedat şi care sunt mai mari ca noi. Şi comuniunea sfinţilor va deveni realitate, iar comuniunea păcătoşilor va deveni ceva semnificativ pentru noi, o adevărată frăţie de oameni care sunt, care se recunosc pe sine ca păcătoşi, dar simt, totuşi, că Dumnezeu a venit şi pentru ei, că au fraţi şi surori mai mari care se preocupă pentru ei, care sunt una cu ei, împărtăşindu-le cele mai preţioase daruri din viaţa lor. Şi atunci vom putea să devenim o frăţietate, un trup şi o viaţă cu ei în Dumnezeu. Amin.

Mitropolitul Antonie de Suroj

Sursa :

http://vatopaidi.wordpress.com/2010/06/06/communion-of-saints-and-sinners/

Bocetul Lui Ioan Cel Fara De Mormant