Încerc de câteva zile să scriu
ceva pentru acest blog ca să nu moară, dar moartea dinlăuntru mă împiedică să
funcţionez normal. Chiar dacă îmi vine vreo idee, mă plictisesc de ea înainte
de a începe să scriu sau nu am destulă energie să îi dau amploare. Aceste rânduri spun pe scurt
că încă respir, dar nu întrezăresc nimic pentru mine în viitor, nimic
încurajator, doar ceaţă, disperare şi moarte. Poate lucrurile se vor schimba,
bi polar e caracterizată prin schimbările de dispoziţie rapide: acum sunt
“down”, mâine poate voi fi “up”. Asemenea disperare n-am cunoscut parcă
niciodată. Dar acum s-a prăbuşit visul meu cel mai drag, aşa că e aproape
normal să fiu la pământ.
