Praznicul Adormirii Maicii Domnului - care îmbină două evenimente: moartea şi învierea Ei
cu trupul a treia zi - se ţine de secole;
într-adevăr, de la începuturile existenţei Bisericii Ortodoxe Ruse, este
praznic, este bucurie, este slavă.
Maica Domnului nu a fost un instrument pasiv al Întrupării;
fără “Aminul” rostit de Ea, Întruparea ar fi fost la fel de imposibilă ca şi
fără voia lui Dumnezeu. Ea este răspunsul întregii creaţii la dragostea lui
Dumnezeu şi la dăruirea de Sine a lui
Dumnezeu omenirii şi întregului Cosmos pe care L-a creat. Şi întru aceasta ne
bucurăm, fiindcă răspunsul Ei este răspunsul nostru. Cuvântul Ei a fost desăvârşit,
aşa cum şi încrederea Ei şi credinţa Ei au fost. Ale noastre sunt imperfecte şi
totuşi glasurile noastre răsună înlăuntrul Ei, slabe, ezitante câteodată, dar
pline de credinţă şi de dragoste totodată.
Ea este slava întregii creaţii; Maica lui Dumnezeu:
ne-am fi aşteptat poate ca moartea să nu o poată atinge; dar dacă moartea - şi
încă o moarte aşa de crudă - a putut să se atingă de dumnezeiescul Ei Fiu, de
Fiul lui Dumnezeu şi de Fiul Fecioarei
Maria, de Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului – desigur că şi Ea a trebuit să
plătească preţul întregii omeniri pentru păcatul omului şi să moară. Dar, potrivit
tradiţiei ortodoxe, moartea nu a putut să O ţină prizonieră. Ea se dăruise pe Sine
lui Dumnezeu fără rezerve şi pe deplin şi Îi aparţinea lui Dumnezeu, nu pământului.
Iar a treia zi, când Apostolii au venit şi au deschis
mormântul pentru unul dintre ei ce nu
fusese prezent la înmormântare să o poată venera, l-au găsit gol: Ea înviase
pentru că legăturile morţii nu puteau să o ţină şi stricăciunea nu putea să atingă
un trup care fusese vas al Întrupării. Ce minunată bucurie la gândul că alături
de Hristos cel Înviat şi înălţat la ceruri, una dintre noi oamenii, o femeie din
carne şi oase, stă pe tron, şi prin Ea putem vedea slava care, credem, va fi şi a noastră dacă vom fi credincioşi
lui Dumnezeu cum a fost Ea.
Aşa că, să ne
bucurăm, şi nu doar noi, aici unde biserica a fost consacrată încă de la
începutul secolului al XVIII-lea Adormirii Maicii Domnului, ci întreaga
Biserică Rusă cu toţi cei care au fost risipiţi pe faţa întregului pământ, una
cu maica Biserică, una cu Maica Domnului, închinându-ne lui Dumnezeu cu tot
lăuntrul nostru şi văzând în Ea chipul întregii Creaţii în adorare dinaintea Dumnezeului
celui Viu. Amin
Mitropolitul
antonie de Suroj
