joi, 19 februarie 2015

Biruinţa lui Dumnezeu în vieţile oamenilor



Duminica iertării
12 martie 1989

            În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
            După aceste săptămâni de pregătire în care ne-am examinat sufletul, viaţa, relaţiile noastre înaintea ochilor lui Dumnezeu şi în perspectiva judecăţii Lui, intrăm astăzi în bucuria postului. Bucuria postului! Cuvântul “post” înseamnă “primăvară”, este un început, un început al vieţii, un început al înnoirii, un timp nou. Este un timp în care nu ni se vor mai aminti păcatele noastre, nu vom mai fi confruntaţi în parabole cu imagini ale căderii şi pocăinţei, ci cu  nume de Sfinţi care şi-au început vieţiile cum le-am început şi noi pe ale noastre; cei fragili, cei slabi, cei şovăielnici, dar care, prin harul lui Dumnezeu, prin puterea lui Dumnezeu, au devenit ceea ce sunt acum: bărbaţi, femei şi copii pe care putem să-I adorăm, în care putem să ne bucurăm, care pot fi exemple pentru noi, spre care ne putem întoarce ca să se roage pentru mântuirea noastră.
            În seara aceasta vom începe călătoria noastră; călătoria care ne va duce  departe de condiţia noastră păcătoasă, recunoscută şi regretată, la o condiţie nouă, la Învierea lui Hristos, care este pentru noi începutul  vieţii noastre veşnice. Vom porni în această călătorie în această seară aşa cum poporul lui Israel a pornit din pământul Egiptului către Pământul Făgăduinţei: încă fragil, încă împovărat, încă nu pe deplin liber. Dar nu uitându-ne în urmă la noi înşine, ci uitându-ne către Dumnezeul cel Viu, Care este Viaţă şi mântuire, şi către exemplul celor care au fost triumfători prin puterea lui Dumnezeu, vom prinde curaj, vom găsi inspiraţie ca să ducem lupta până la victoria finală, la înnoirea vieţii, care este vocaţia noastră şi făgăduinţa lui Dumnezeu către noi. Va trebui să călătorim împreună şi să nu ne lăsăm înşelaţi: vom fi dificili unii pentru alţii ca tovarăşi de călătorie; dar vom depinde unii de alţii dacă vrem să reuşim să străbatem calea până la capăt – în acelaşi fel în care Israeliţii erau în pustie: nu totdeauna ascultători faţă de Dumnezeu, nu totdeauna loiali unii altora, şi totuşi, având nevoie unii de alţii ca să-şi împlinească scopul propus.
            Deci, haideţi să pornim acum; haideţi să ne gândim la praznicul pe care îl vom ţine Duminica viitoare: biruinţa Ortodoxiei. Nu este biruinţa Ortodoxului contra tuturor celorlalţi, este biruinţa lui Dumnezeu asupra oamenilor, biruinţa adevărului Său, biruinţa lui Dumnezeu în vieţile oamenilor.
            Şi apoi, să privim la sfinţi, unul după altul, şi să ascultăm la ceea ce au să ne spună: Sf. Grigorie Palama, Sf. Ioan Scărarul, Sf. Maria Egipteanca şi toţi cei care I-au urmat lui Hristos. Şi atunci vom ajunge la punctul în care va trebui să uităm de toţi şi de toate şi să nu ne mai amintim de nimic altceva decât de Domnul Iisus Hristos: ce este El, ce a făcut El pentru noi, ce face El pentru noi. Haideţi să învăţăm să ne iertăm pe noi înşine pe parcursul acestor săptămâni, voioşi, recunoscători că putem acum să ne întoarcem de la noi înşine şi să privim numai către Dumnezeu.
            Şi când va sosi timpul Pătimirii, din nou, într-o nouă formă, cu o nouă hotărâre, cu o nouă renunţare la noi înşine, să ne întoarcem şi să ne uităm la Dumnezeu Care a devenit om ca noi să putem fi salvaţi, şi să fim recunoscători, să ne uităm pe noi înşine, să ne amintim numai de El şi El îşi va aminti de noi spre mântuirea noastră. Amin.
 Mitropolitul Antonie




In the Name of the Father, the Son and the Holy Ghost.
            After these weeks of preparation during which we have examined our soul, our lives, all our relationship before the eyes and the judgement of God, we enter today into the joy of Lent; the joy of Lent! The word ‘lent’ means the spring; it is a beginning, and a beginning of life, a beginning of newness, a new time. It is a time when we will no longer be reminded of our own sins, no longer be confronted with images in parables of fall and repentance, but faced with the names of Saints who have started their lives as we start them: the frail, weak, vacillating, but who by the grace of God, by the power of God have become what they are: men, women, children whom we can venerate, in whom we can rejoice, who can be set as examples to us, to whom we can turn for their prayers unto salvation.
..... See :http://masarchive.org/Sites/Site/Texts-E-Sermons.html