Se cunoaşte viaţa Sfântului Fanurie în special din icoana sa care s-a descoperit în Rodos sau Cipru.
O
descoperire întâmplătoare, făcută de păgâni nomazi, nu de creştini, l-a
adus la lumină pe acest sfânt necunoscut când o bandă de tâlhari arabi,
care devastaseră insula Rodos, a găsit printre ruinele unei biserici
antice un grup de icoane, printre alte artefacte. Toate icoanele erau
într-o stare degradată sau aproape distruse, cu excepţia uneia, care se
arăta aşa de nouă şi de proaspătă de parcă ar fi fost pictată abia cu o zi în urmă. Icoana
a fost trecută cu vederea de arabi, care nu i-au dat nicio importanţă.
Aflaţi la ceva distanţă, nişte călugări ascunşi au observat acest
fenomen şi au aşteptat cu răbdare până ce arabii au plecat şi au alergat
apoi să recupereze această minunată icoană atât de bine păstrată. Ei au
văzut un chip de sfânt clar conturat, iar numele înscris pe ea în
litere distincte era: « Fanourios ». La o mai atentă examinare, monahii
au căzut în genunchi în faţa a ceea ce au văzut. În jurul sfântului erau
desenate 12 tablouri, în fiecare dintre acestea Sfântul Fanurie
fiind reprezentat în timp ce îndura o crudă forma de tortură, într-un
stil realist care sugerează că artistul trebuie să fi fost martor la
atrocităţi. Ei s-au grăbit să vadă dacă vreuna din celelalte icoane mai
era într-o stare atât de bună, dar ,deşi erau toate în acelaşi stil, de
aceeaşi mărime şi formă, toate erau foarte vechi şi foarte neclare. După
o cercetare atentă, s-a ajuns la concluzia că această icoană a Sf.
Fanurie făcea parte din grupul exhumat după nenumărate secole, iar
prospeţimea ei era o manifestare divină a sfinţeniei acestui om, despre
care erau acum hotărâţi să afle mai multe. Dar ani de cercetări n-au
adus nimic şi nu s-a mai aflat nimic în plus despre Sf. Fanurie, faţă de
ziua în care icoana a fost scoasă de sub ruinele vechii biserici
greceşti. Scenele de tortură din icoana nu ofereau nicio altă indicaţie
decât că Sf. Fanurie a fost bătut cu pietre, jupuit, întemniţat, adus în
faţa judecatorului, legat pe o roată, ars cu făclii, aruncat la animale
sălbatice, zdrobit cu bolovani, ţinând cărbuni încinşi, in timp ce un
demon zbura, proiectat pe un fundal de flăcări. Toate aceste orori arătau că Fanurie a fost unealta aparent indestructibilă a lui Dumnezeu, iar prin ele însele erau suficiente pentru a-i
proba sfinţenia. Arhieoiscopul Milos/ Nil al Rodosului a tras concluzia
că icoana însăşi era o mărturie suficientă pentru a demonstra că
Fanurie era omul lui Dumnezeu, aşa că a cerut Patriarhului să convoace
un sinod care să-l proclame oficial pe Fanurie sfânt, după care s-a
ridicat o catedrală pentru cinstirea sfântului, în care s-a pus la
închinare sfânta icoană. Fanurie, pierdut secole întregi printre ruinele
bisericii, a devenit sfântul patron al lucrurilor pierdute. Până în
prezent numele său este invocat când rugătorii cer recuperarea
lucrurilor pierdute.
Icoana originală este destul de mare. În centru este un portret al sfântului ţinând
o lumânare în mâna dreaptă şi de jur împrejur sunt12 imagini mai mici
arătând fiecare treaptă a martiriului său. Reprezentarea fiecărei
ilustraţii este următoarea :
1. Sfântul stă în faţa unui magistrat roman şi îşi apără credinţa creştină.
2. Soldaţii îl bat pe sfânt peste cap şi peste gură cu pietre pentru a-l sili să-şi renege credinţa creştină.
3.
Sfântul rămâne liniştit, ceea ce-i înfurie pe soldaţi. Ei sunt arătaţi
aruncându-l la pământ şi bătându-l cu bastoane şi pari într-o nouă
încercare de a-l sili să-şi lepede credinţa.
4.Sfântul este acum în închisoare. Este reprezentat complet gol, în timp ce soldaţii îi smulg carnea cu nişte unelte de fier.
5. Sfântul este tot în închisoare. Este înfăţişat rugându-se lui Dumnezeu, poate ca să-i dea putere să îndure torturile.
6.
În următoarea ilustrată, Sfântul Fanurie stă în faţa magistratului
roman apărându-şi din nou convingerile. Expresia feţei sfântului este
calmă.
7. În această imagine este clar că magistratul roman l-a condamnat pe sfânt la moarte pentru a fi rămas
neclintit în credinţa sa, ca în imaginea a şasea. Sfântul este
reprezentat din nou gol, în timp ce torţionarii îi ard trupul.
8.
Aici torţionarii folosesc mijloace mecanice de tortură asupra
sfântului. E legat de un mecanism care se roteşte spre a-i sfărâma
oasele. Deşi trupul său suferă din greu pentru Domnul, privirea sa este
paşnică şi răbdătoare.
Traducere de pe Orthodox Wiki.
