Saint Venerable Parascheva from Iasi

      Saint Venerable Parascheva from Iasi(+14th October) was born in a trachian village, Epivata, into a pious family, living during the eleventh century. She learned the Christian Orthodox faith from her parents. Loving the holy church of Christ Our Lord, she decided to take her cross and follow him when she was very young. Her rich and beautiful clothes were given to the poor and she wore some humble clothes. Soon, she left her family, her country and the worldly things, traveling to Constantinople, where she enjoyed the holy services, venerated the holy relics and was blessed by holy fathers. Leaving Constantinople, she came in Heracleea Pontica, where she entered a nun convent from that part of the world, remaining there for five years.  There she gained high virtues: repentance, prayer, a pure heart, a humble spirit and devoted love for God.

       The dearest desire of her heart was to see the Holy places in Jerusalem and God gave her that great joy to follow the steps of her Savior. Then the Saint left for the Jordanian desert, where she lived the ascetic life in a nun community, fighting the passions and the devil with all her strength. She used to fast a lot and slept only a little on the floor, her eyes poured tears continually.

When she was in her 25^th year of her life, an angel of the Lord ordered her to return to her homeland, so she stayed at Epivata for two years. St Parascheva departed to the Lord at the age of twenty-seven, and was buried near the sea. Because of the many miracles which took place at her grave, her relics were uncovered and found to be incorrupt. They were placed in the church of the Holy Apostles at Epivata, where they remained for about 175 years.

 St. Parascheva’s relics were moved to Trnovo, Bulgaria in 1223 and placed in the cathedral.  The Turks occupied Bulgaria in 1391 and her relics were given to Mircea the Elder, Prince of the Romanian Land. In 1394 the relics were given to Princess Angelina of Serbia (July 30), who brought them to Belgrade. For 120 years St. Parascheva’s relics rested in Constantinople in the patriarchal cathedral.

 On June 13, 1641, her incorrupt relics were transferred to the monastery of the Three Hierarchs at Iasi in Moldavia, where many healings took place. The moldavian Prince Vasile Lupu, payed the entire debt of the Ecumenical Patriarchate and was given the Holy Relics of Saint Parascheva as a gift.

Sfânta Muceniţa Ludmila

Sfânta Ludmila (c. 860 – 16 Septembrie 921) s-a născut la Mělník(actualmente un oraş din Boemia Centrală, în Cehia). Era fiica prinţului slav Slavibor. Ea s-a căsătorit cu  Bořivoj I  de Boemia, primul duce creştin al Boemiei. Ei s-au convertit la creştinism în jurul anului 871, probabil prin eforturile Sf. Chiril şi Metodie. Incercările lor de a-şi converti poporul la creştinism n-au dat roade de la început; ei au suferit prigoană şi au fost un timp alungaţi din ţară de păgâni. Dar s-au intors şi au condus ţara mai mulţi ani, înainte de a se retrage la Tetín, lângă Beroun.

In calitate de prinţi creştini, ei au construit biserici şi au adus preoţi să slujească în ţară. Prinţul Bořivoj a murit la numai 36 de ani, iar Ludmila a dus o viaţă austeră şi pioasă, de creştină, în timpul văduviei. Domnia fiului ei Bratislav a durat 33 de ani, după care nepotul ei de 18 ani, Vyacheslav, a venit la tron. Profitand de tinereţea fiului ei, Dragomirna a început să introducă obiceiuri păgâne în ţară. Sf. Ludmila s-a opus nurorii ei, care a început să o urască şi să încerce să o piardă. Ea a trimis în secret la  Tetín doi boieri să o omoare. Pe când Sfânta Ludmila se ruga, cei doi au intrat în casă şi au omorat-o. Sfintele ei moaşte au fost îngropate în zidurile cetăţii Tetín. Numeroase vindecări minunate au început să se petreacă la mormântul ei. Prinţul Vyacheslav i-a strămutat sfintele moaşte la Praga şi le-a pus în biserica “Sfântul Gheorghe”.

Comori ale Ortodoxiei.Pictura in epoca brancoveneasca

Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Turnu - Prahova (08 05 2016)

Noi nu trebuie numai să iertăm ci să şi uităm

Însă de acea ruşine împreună şi de însuşi păcatele cele mari, precum şi de pedeapsa cea mare, noi putem scăpa, dacă vom ierta aproapelui nostru atacurile sau vătămările, ce el ne-a făcut. Căci Însuşi Domnul Dumnezeu zice: “De veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc va ierta vouă greşelile voastre; iar dacă nu veţi ierta altor oameni, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile” (Mat. 6, 14-15). Iar Apostolul Pavel zice: „dragostea acoperă mulţime de păcate” (I Petru 4, 8).

Dar noi nu trebuie numai să iertăm ci să şi uităm; că aşa întreaga rană a sufletului nostru trebuie vindecată. Precum turbatul niciodată nu simte odihnă, aşa şi acela, care nu uită vătămarea suferită, ci totdeauna o aminteşte, niciodată nu va putea avea pacea cea adevărată, pe cât el adeseori pomeneşte cuvintele sau faptele vătămătorului său.

 ...Dar poate tu zici: ai fost foarte rău vătămat şi clevetit. Totuşi păzeşte-te, de-aţi răzbuna singur
necazul ci lasă lui Dumnezeu răzbunarea, El va apăra afacerea ta, mai bine decât poţi tu dori. Tu
eşti dator numai a te ruga pentru duşmani, iar ceea ce are să se întâmple cu acesta, Dumnezeu a
rezervat sie. Incă nici să doreşti rău duşmanului tău, ci îndeobşte să-l laşi în judecata Domnului.