În închisoare, Valeriu Gafencu ne-a învăţat, pe mine şi pe Aurel
Caramitru, practicarea rugăciunii inimii: cu degetul mare de la mâna
dreaptă luam pulsul la încheietura mâinii stângi. În acest timp, pentru
fiecare bătaie a inimii, un cuvânt: Doamne. Iisuse. Hristoase. Fiul.
Lui. Dumnezeu. Miluieşte-mă. Pe mine. Păcătosul. După o vreme,
întrebându-mă Valeriu despre cum decurgea rugăciunea, mi-a spus că va
veni o clipă în viaţă când inima, fără să-i comand, îmi va cânta
singură.
