Sfinţitul Mărturisitor Agatanghel, mitropolitul Yaroslavului(II)

Yaroslav – oraşul cu multe biserici

            “Înainte ca declaraţia să devină larg cunoscută, Mitropolitul Agatanghel şi cu mine am fost chemaţi la GPU Yaroslav, unde am fost primiţi de tovarăşul Tuchkov, venit de la Moscova…” Tuchkov l-a întrebat pe Agatanghel ce s-a plănuit în Yaroslav împotriva lui Serghie, iar mitropolitul i-a redat esenţa declaraţiei sale şi apoi a întrebat: “Cum vi se pare acest discurs, nu găsiţi că este contrarevoluţionar  şi apt să ne aducă neplăceri din partea voastră?” Tovarăşul Tuchkov a declarat  că nu crede aşa ceva şi că nu se întrevede nicio interferenţă a GPU în afacerile noastre…”

            Această ultimă remarcă a lui Tuchkov poate părea surprinzătoare la început; totuşi, era în deplin accord cu politica GPU de a încuraja diviziunile şi schismele în Biserică. Odată schisma pe deplin formată, urmau represiuni împotriva celor mai “de dreapta” contrarevoluţionari – adică împotriva Adevăratei Biserici Ortodoxe. Mitropolitul Iosif a continuat cu o evaluare a importanţei declaraţiei de la Yaroslav:

             “Ca un strigăt din inimă, ea este vie în inimile multora dintre cei mai sensibili oameni ai Bisericii. Importanţa ei istorică este de neşters şi va dura până la sfârşitul veacurilor, aşa încât, într-un Consiliu bisericesc liber ales, de drept, acţionând liber, să poată da un material valoros care să reveleze adevărata cauză a Bisericii aflate acum în ruină…”

            Declaraţia a fost distribuită din ordinal Mitropolitului Agatanghel, tuturor celor care cereau sfat şi îndrumare, cu explicaţia că, prin hotărârea sinodală [probabil ucazul 362, din 20 nov. 1920] şi în absenţa  unei autorităţi centrale care să se bucure de încrederea poporului, sau din imposibilitatea de a comunica cu această autoritate,  ierarhii locului sunt împuterniciţi să conducă independent."

            Pe 11 aprilie, mitropolitul Serghie şi sinodul lui, în timp ce le-a interzis să slujească altor ierarhi care semnaseră declaraţia, s-au abţinut să îl pedepsească pe mitropolitul Agatanghel. Rezoluţia declară că, deşi mitropolitul ar merita să fie caterisit din cauza actelor sale  litigioase, totuşi, având în vedere “serviciile aduse de el Bisericii în trecut” şi “sănătatea precară”, i se dă o lună ca să se căiască”, după care, nepocăindu-se,  i se va interzice să  mai slujească.

            Pe 10 mai, mitropolitul Agatanghel, arhiepiscopul Varlaam şi episcopul Eugen i-au scris lui Serghie, spunându-I că ei nu-i resping autoritatea ca deputat patriarhal locum tenens şi că nu au rupt comuniunea în rugăciune cu el. Totuşi, la punctual 5 al acestei scrisori se spune: “Hotărârile deputaţilor care deranjează conştiinţa religioasă a poporului şi a noastră şi care, în convingerea noastră, încalcă sfintele canoane, noi nu putem şi n-am putea să le ducem la îndeplinire, având în vedere circumstanţele create pe plan local.”

            Acesta a fost un pas înapoi în comparaţie cu declaraţia din februarie şi l-a consternat pe mitropolitul Iosif. Totuşi, punctual 5 păstra o oarecare distanţă spirituală între ierarhii din Yaroslav şi mitropolitul Serghie, şi pe 30 mai, sinodul lui Serghie “observa cu regret” că “declaraţia scrisă a mitropolitului Agatanghel de Yaroslav, arhiepiscopului Varlaam (Ryashentsev) şi episcopului Eugen(Kobranov) de Rostov din 10 mai, nu exprimă cu hotărâre faptul că sunt conştienţi de amploarea şi caracterul distructiv al încercării la care ei au supus Biserica; prin punctual 5 al declaraţiei se pierde orice  speranţă că încercarea pe care au provocat-o se va înlătura.” Totuşi, profitând de lipsa de claritate a  scrisorii din 10 mai, Serghie a anunţat că arhipăstorii din Yaroslav s-au reconciliat cu el.

            Dar nu era vorba de nicio reconciliere: mitropolia de Yaroslav rămânea de facto autocefală până la moartea mitropolitului. Potrivit Schi-episcopului Petru, mitropolitul Agatanghel l-a sfătuit ca, dacă mitropoliţii Agatanghel, Chiril, Petru(Ladygin) şi Iosif ar muri, el să se îndrepte spre mitropolitul Antonie (Khrapovitsky), preşedintele Bisericii Ruse din diaspora, care era un oponent al mitropolitului Serghie.

            Şi când mitropolitul Serghie i-a scris, cerându-i să nu rupă comuniunea cu el şi să se alăture Bisericii din Catacombe, mitropolitul Agatanghel i-a răspuns cu o deplină tăcere. Că Vlădica Agatanghel nu s-a reconciliat cu mitropolitul Serghie o afirmă şi nepoata lui, A. V. Preobrazhenskaya şi mitropolitul Iosif, care în 1929 scria: “ Nu cu mult înainte de moartea sa, Agatanghel şi-a exprimat intenţia de a-şi reînnoi protestul împotriva lui Serghie, care îl adusese iar la limita răbdării. Mitropolitul Serghie înţelesese “concesiile” din mai ca o completă retractare a declaraţiei din februarie. Agatanghel a afirmat insistent că aceasta rămâne valabilă, pe când era bombardat cu cereri de a duce la îndeplinire decretele lui dubioase. Aceasta (împreună cu falsele denunţuri ale lui Serghie, care defăimau întreaga noastră muncă) deşteptase în mitropolitul Agatanghel dorinţa de a începe iar lupta, dar n-a reuşit să o facă…” Potrivit unei surse, mitropolitul Agatanghel a compus o epistolă dură împotriva lui Serghie, în septembrie 1928.

            Mitropolitul a murit în Yaroslav la 3/16 octombrie 1928. Pe 31 decembrie 1928, Hieromartirul Serafim, arhiepiscop de Uglich, scria în jurnalul său:

“L-am pierdut pe bătrânul Mitropolit Agatanghel, care a reprezentat un mare chip de smerenie şi de înţelepciune smerită. Istoria va pronunţa dreptatea lui şi îi va binecuvânta numele. Veşnică să-i fie pomenirea!”

Sursa:

http://www.academia.edu/10194265/THE_HOLY_NEW_MARTYRS_OF_CENTRAL_RUSSIA

Sfinţitul Mărturisitor Agatanghel, mitropolitul Yaroslavului(I)

            Mitropolitul Agatanghel, în lume Alexander Lavrentyevich  Preobrazhensky, s-a născut pe 27 septembrie 1854, în satul Mogila, Venevskyuyezd, provincial Tula, în familia unui protopop.  După terminarea şcolii teologice în 1871, el a intrat la Seminarul Teologic din Tula, iar în 1877, la Academia Teologică din Moscova. După absolvirea acesteia, în 1881, cu gradul de candidat în teologie, a fost numit profesor de latină la şcoala teologică din Rannenburg.

            Pe 7 decembrie 1881, el a fost desemnat asistent supraveghetor la şcoala teologică din Skopno. Pe 7 martie 1885, după moartea soţiei şi a fiului său, a fost tuns monah cu numele Agatanghel. La 10 martie în acelaşi an, a fost hirotonit preot. În 1886, l-au numit inspector al seminarului teologic din Tomsk; apoi a fost înălţat la rangul de arhimandrit. Pe 10 septembrie 1889, Părintele Agatanghel a fost sfinţit episcop de Kirensk, al doilea vicariat al diocezei Irkutsk, de către arhiepiscopul Beniamin de Irkutsk şi episcopul Macarie de Selenginsk, în M-rea Sfintei Înălţări din Irkutsk. În 1893 a fost numit episcop de Tobolsk, iar în 1897, episcop de Riga.

            În 1904 a fost făcut arhiepiscop. El s-a dovedit a fi un episcop liberal şi uman, nulţumită eforturilor sale, mai mulţi tineri condamnaţi la moarte de o curte marţială au fost salvaţi. A luat parte la Sf. Sinod, fiind membru al unui consiliu sinodal. Pe 13 august 1910, el a fost numit arhiepiscop de Vilnius şi Lituania şi arhimandrit al M-rii Sfântului Duh din Vilnius. În 1913, P. S. Agatanghel a fost desemnat arhiepiscop de Yaroslavl şi Rostov, iar în 1917, a fost promovat la rangul de mitropolit. Vlădica Agatanghel s-a bucurat de dragostea clerului şi a poporului din eparhia Yaroslavl, pe care a păstorit-a mulţi ani. Din 1917 a devenit membru permanent al Sfântului Sinod. La 25 ianuarie 1918, Patriarhul Tihon l-a făcut al doilea candidat  de locţiitor la scaunul patriarchal, după mitropolitul Chiril de Kazan.

            În vara anului 1918, locuitorii din Yaroslav s-au revoltat contra bolşevicilor, iar mitropolitul Agatanghel, deşi se temea de  rezultatele vărsării de sânge între fraţi, i-a binecuvântat pe insurgenţi. Răzbunarea bolşevicilor victorioşi a fost cumplită, dar nu s-au atins de mitropolit. Totuşi, potrivit unei surse, el a fost arestat în 1919.

            În mai 1922, Patriarhul a fost arestat; de vreme ce primul candidat de locum tenens, mitropolitul Chiril, era în exil, Patriarhul Tihon i-a predat administraţia bisericii mitropolitului Agatanghel în 16 mai. Dar în acesl moment, mişcarea renovaţionistă a preluat cu forţa administraţia bisericii în Moscova şi l-a trimis pe protopopul Krasnitsky la Yaroslavl să negocieze cu mitropolitul Agatanghel. Acesta a impus o serie de condiţii candidatului de drept, condiţii care însemnau completa lui subordonare faţă de renovaţionişti. În mod firesc, mitropolitul a respins aceste condiţii. Krasnitsky s-a întors la Moscova, iar renovaţioniştii au răspândit zvonul că “mitropolitul este ocupat cu propriile afaceri şi nu se grăbeşte să împlinească porunca Patriarhului”.

            Renovaţioniştii se aşteptau ca mitropolitul Agatanghel să facă nişte concesii; trebuia să declare că renunţă la linia politică a Patriarhului Tihon. După o lună de negocieri, nefăcându-se nici un progress, Mitropolitul a adresat, în mod cu totul neaşteptat, un Apel către credincioşii Bisericii Ruse(18 iunie 1922), apel tipărit în secret şi repede împrăştiat în Moscova şi alte oraşe. Înalta Administraţie a Bisericii a fost luată prin surprindere, mitropolitul Agatanghel a fost imediat arestat şi trimis în exil în regiunea Narimsk. Apariţia acestui apel a demonstrat că în cercurile eclesiastice o conciliere cu revaţioniştii era respinsă hotărât.

            La 5 iunie 1922, mitropolitul Agatanghel a scris o epistolă în care declara că acceptă  să fie locţiitorul Patriarhului şi în care spunea despre oamenii noii biserici:

            “ Ei şi-au declarat intenţia de a revizui dogmele şi învăţăturile morale ale credinţei noastre Ortodoxe, sfintele canoane ale Sfintelor Sinoade Ecumenice, rânduiala ortodoxă a slujbelor, care  ne-a fost lăsată de  marii asceţi ai pietăţii creştine, şi de a organiza astfel o nouă biserică, pe care ei o numesc “Biserica vie”… Iubiţilor în Domnul arhipăstori! Fiind lipsiţi pentru un timp de o conducere mai înaltă, voi trebuie să vă conduceţi diocezele(eoiscopiile) în mod independent, în conformitate cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii şi normele ei, în accord cu propria conştiinţă şi cu legământul vostru arhipăstoresc, până la reinstaurarea unei Înalte Puteri Bisericeşti…Şi astfel, iubiţii mei fii întru Hristos, păstraţi învăţătura, rânduielile şi comandamentele credinţei noastre, păstraţi tot ceea ce  vi s-a dat moştenire, păstraţi Biserica lui Hristos. Cunoaşteţi că acei ce părăsesc Sfânta Biserică îl părăsesc pe Mântuitorul. “Deci staţi  tari”, cum spune Apostolul, “şi ţineţi învăţătura pe care aţi primit-o, ori prin cuvânt, ori prin scrisoare.”

            Când Mitropolitul a emis această scrisoare, el a primit domiciliu forţat în Mănăstirea Spasski din Yaroslavl(28 iunie) şi apoi izolare forţată în închisoarea din  Yaroslavl(22 august). În toamna acelui an a fost întemniţat la închisoarea internă a GPU din Moscova, iar pe 25 noiembrie a fost condamnat la 3 ani de exil. În 28 noiembrie a fost transferat  la Taganka, iar pe 28 decembrie a fost exilat într-o aşezare îndepărtată, Kolpashevo, regiunea Narimsk, provincia Tomsk, Siberia, unde a fost îngrijit de nepoata sa, Alevtina Vladimirovna Preobrazhenskaia. În toamna anului 1925, la întoarcerea din exil, mitropolitul a fost deţinut în închisoarea Perm. Numit locum tenens patriarhal, la 5 decembrie 1925 el a acceptat această calitate, iar pe 18 aprilie 1926, a anunţat că îşi preia datoriile ce-i revin, dar mitropolitul Sergius(Stragorodsky) i s-a opus. Mitropolitul Agatanghel i s-a supus curând “pentru binele şi pacea Bisericii”.

            În 1926 el s-a întors la Yaroslav. Către sfârşitul anului 1927, el a scris mitropolitului Pavel de Starobela, numindu-l pe Serghie “un uzurpator al puterii eclesiastice” şi a format “Grupul Yaroslav”, alcătuit din episcopii vicari ai Mitropoliei de Yaroslav, care au declarat că ei rup comuniunea cu mitropolitul Serghie, pe 28 februarie 1928. Această declarţie a fost semnată şi de episcopul Iosif de Petrograd, care se afla atunci la Yaroslav.

            În timpul procesului, mitropolitul Iosif a mărturisit despre acest eveniment:        

 “Cunosc împrejurările în care Yaroslavul s-a despărţit de Serghie. Mitropolitul Agatanghel, chemându-mă odată, mi-a spus că faptele mitropolitului Serghie şi caracterul arbitrar al administraţiei lui determină o serioasă opoziţie şi că este copleşit cu telegrame şi cereri scrise de a prelua el (Agatanghel) frâiele  conducerii, ca să-i elibereze de orice dependenţă de Serghie, care îi ameninţă pe toţi cei ce obiectează cu exilul şi alte forme de represiune. Mitropolitul a continuat să spună că proiectează propria declaraţie împotriva lui Serghie şi că aceasta a fost aprobată de ierarhii din Yaroslav şi că eu, trăind între hotarele eparhiei lor şi fiind obligat să fiu de acelaşi cuget cu ierarhia locului, care mi-a oferit azil, sunt invitat să mă alătur lor. Am cerut permisiunea de a cunoaşte textul declaraţiei. Mitropolitul Agatanghel imediat mi-a promis că mi-l trimite prin curier, după ce va fi semnat de arhiepiscopul Varlaam.”[…] “La câteva zile după  întoarcerea la Rostov, am primit declaraţia, deja semnată de trei ierarhi, şi găsind că ea corespunde cerinţelor momentului, am semnat-o şi eu. Cu totul erau cinci semnături de arhierei ai locului. Dar cine a compus declaraţia, cu cine a fost discutată de Mitropolitul Agatanghel, dacă au avut loc întruniri şi câte, eu nu ştiu, n-am luat parte în nici un fel la alcătuirea ei.”

Traducere din :

http://www.academia.edu/10194265/THE_HOLY_NEW_MARTYRS_OF_CENTRAL_RUSSIA