Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, iar suspiciunea
sau dispreţul cu care este privită morala creştină în prezent demonstrează
adevărul acestui cuvânt dumnezeiesc. Cred că a fost o naivitate să ne aşteptăm
ca punctul nostru de vedere să triumfe şi să se impună în societatea
românească. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar divorţul dintre turma lui
Hristos şi lume continuă şi prăpastia s-a acentuat. Este clar că au interese
diferite şi merg pe căi diferite.
Nu poţi sluji atât lui Dumnezeu, cât şi lui Mamona, iar cei
ce apără familia aşa cum a lăsat-o Dumnezeu nu au cum să se impună într-o
societate clar supusă diavolului prin patimile pe care le cultivă şi pe care
încearcă să le numească “normalitate”.
Recunosc că de la început m-am temut de lehamitea românilor
care nu mai merg la vot decât în proporţie foarte mică de obicei. Nici de data aceasta
nu au făcut excepţie. Numai cei înregimentaţi politic se încolonează cuminţi să
voteze, când este vorba de câştigarea puterii politice. În rest, nu le pasă.
Eu cred că ar fi trebuit să facă abstracţie de meschinele sau
înaltele lor interese politice(după caz!!!),şi să redevină cetăţeni pentru două
zile, apărând firescul şi neîncurajând nebunia carea pus stăpânire pe această
lume.
Ce ne aşteaptă? O luptă cruntă să nu ne lăsăm influenţaţi de
viciile care vor să-şi pună măşti de virtuţi şi care ni se vor servi pe tavă de
acum înainte. Ce a arătat referendumul? Că susţinătorii familiei sunt minoritori
în România! Se va uita contextul politic în care s-a votat la referendumul pentru
familie şi adversarii normalităţii vor pune mereu pe tapet cei 21%. Oricât s-ar
mai opune cineva ”progresului”, nu va obţine nimic. I se va da cu palma peste
obraz.
Părinţi creştini, ţineţi cu tărie să vă educaţi copiii acasă,
insuflându-le valorile adevărate şi mântuitoare! Militaţi pentru înfiinţarea
unor şcoli creştine, care să educe copiii României creştine pentru Dumnezeu, nu
pentru “integrarea europeană”. Când vor ajunge înaintea Scaunului de Judecată, la
ce le va servi mentalitatea “evoluată” europeană fără de Dumnezeu?
Ca profesor, eu sunt
convinsă ca a venit vremea să luptăm cu arma educaţiei creştine, în propriile
noastre şcoli, în care să vehiculăm informaţiile şi modelele formatoare care nu
contravin credinţei. Se insinuează în şcolile existente duhul rău al “educaţiei
de gen”? Să ieşim din ele! Să ducem copiii într-un mediu curat, care să-i
despătimească şi să-i pregătească pentru lupta cu duşmanul adevărat. Sunt în
ţara aceasta atâţia profesori creştini care ar putea să alcătuiască programe
pentru fiecare disciplină şcolară în duhul creştin, nu păgân sau ateu în care
sunt alcătuite actualele programe. Să nu dăinuim în iluzia că putem “drege”
educaţia destat. Este prea viciată.
Dumnezeu săne ajute să găsim calea care duce la viaţă!
