Partea a treia a documentarului “Când
supravieţuitorii Atlantisului s-au deşteptat”
Citate din aşa zisele “cărţi
vechi” sunt oferite cu entuziasm din abundenţă ca să confirme validitatea
istoriei predate în şcoli. Faptul că toate acele originale ale aşa de des
citate cărţi au dispărut în împrejurări foarte suspecte nu este niciodată măcar
amintit. În acelaşi timp, când cărţi cu adevărat autentice , foarte vechi ies
la iveală într-un fel sau altul, sut neglijate, evitate, ignorate sau...dispar!
Spre exemplu, celebrele Tăbliţe de la Sinaia descoperite în România, sute de
tăbliţe, când am încercat să descopăr unde se află ele acum, există vreo
traducere a lor, au fost numai scurte menţiuni că, probabil, 34 din ele se află
într-un fel de arhivă.
Tăbliţele originale erau făcute
din aur; totuşi, Regele Carol I, în 1875, a avut nevoie de aur şi a ordonat să
se execute copii exacte dintr-un material mai ieftin[plumb]; acesta este un
fapt verificat. Au fost păstrate cu grijă într-o mănăstire românească[Sinaia].
Dar când au ajuns în posesia actualului guvern al României, au fost imediat
declarate falsuri şi închise, refuzându-se orice acces la el şi chiar un
inventar al lor. Motivul pentru care au
fost categorisite drept documente neistorice a fost că nu arată destul de vechi
pentru a fi fost lucrate în 1875. De exemplu, aceste piese din tezaurul lui
Tutankamon le par aşa-zişilor istorici vechi de cel puţin 3000 de ani, dar
tăbliţele dacice nu le par destul de vechi ca să fi fost făcute în 1875.
De fapt, tăbliţele dacice sunt
doar vârful icebergului. Ce să mai spunem de toate oraşele regilor daci care
stau necercetate, îngropate sub pământ. Scuza pentru a nu face nicio săpătură
arheologică este lipsa de fonduri.
Şi totuşi, acelaşi presupus sărac
guvern a cheltuit câteva milioane ca să răscumpere artefacte care au fost
furate din acele situri arheologice neprotejate de către străini care au venit
şi au le-scos în mod ilegal. Şi ascultaţi această glumă bună: după ce au
cheltuit atâţia bani la licitaţii, au colectat cu grijă toate artefactele şi
le-au declarat falsuri, apoi le-au pus sub cheie.
Cât despre cetăţenii care
locuiesc în apropierea cetăţilor adevăraţilor regi ai Daciei, ei deseori văd
vehicule misterioase, maşini cu numere străine care sapă şi găsesec lucruri
foarte uşor. Se pare că ei vin deja foarte bine informaţi unde să sape ca să
găsească ceea ce doresc. Ei bine, România este încă o ţară în care localnicii
pur şi simplu nu cred istoria oficială pe care au învăţat-o la şcoală.
Într-o situaţie similară este Codexul
Rohong din Ungaria, codex care este declarat absolut de necitit sau orice
traducere sugerată veste rapid respinsă. Şi am citi nişte lucruri uimitoare
despre el; chiar şi aşa-zişii istorici încearcă să ne convingă că acesta este
aşa dificil de citit că poate nici măcar
nu este o carte: probabil sunt doar ilustrate cu nişte semne alături de ele!
Dar nu numai pe cărţi, ci astfel de semne de nedescifrat sunt descoperite pe un
număr de temple de prin toată Europa şi se dau expicaţii nesfârşite, ca de exemplu:
o, aceasta nu este o scriere, sunt semne speciale pe care tâmplarii şi
pietrarii le foloseau ca să-şi marcheze materialele, nu este cu adevărat o
scriere.
Cei care cred în această
...versiune a istoriei, probabil vor obiecta şi vor spune: “Nu, nu este
adevărat că noi nu respectăm cărţile vechi. Sunt cu adevărat câteva cărţi cu
adevărat vechi pe care le avem în original şi ele nu au fost interpolate de
călugării copişti. Aceste cărţi antice ar fi Tabliţele din Vindolanda,
descoperite în Anglia, şi papirusul Oxyrhynchus, descoperit în Egipt.
Să vedem cât de valoroase pot fi
acestea în determinarea istoriei noastre. Mai întâi, Tabliţele din Vindolanda!
Din fericire, ele sunt disponibile on line, într-o variantă foarte clară,
fotografiile tăbliţelor, iar transcrierea şi traducerea...săptămâna viitoare!!!
Nu este niciun text care ar putea fi relevant în mod special istoriei în felul
în care o examinăm noi în colecţia care este valabilă on line. În caz că sunt
tăbliţe de valoare pentru istorie, ele nu sunt disponibile publicului.
Situaţia cu papirusul Oxyrhynchus
este diferită. Este o colecţie masivă de opere şi cu siguranţă multe din ele
conţin informaţii istorice privind problema care ne preocupă pe noi: este
cronologia predată în şcoli adevărată sau nu? Papirusul Oxyrhynchus nu este
disponibil ca Tabliţele din Vindolanda unde poţi vedea fiecare tăbliţă şi
traducerea textului alături, ceea ce este normal, fiindcă este o operă literară
importantă. Dar şi dacă ar fi fost disponibilă, ar fi inutil, fiindcă ar fi
tratat problema standard, adică aşa: întotdeauna, toate figurile istorice şi
toate evenimentele trebuie să fie înghesuite în istoriogrfia şi cronologia frauduloasă deja stabilită în
vremea Reformei.Nu contează dacă se potrivesc sau nu. Chiar dacă sună ridicol,
ei vor traduce greşit şi vor potrivi cu sila datele. Iar dacă nu se vor potrivi
prea evident, le vor declara un mister.
În privinţa aşa-ziselor puţine documente
istorice, nu sunt decât dosare electronice cu texte. Dacă fotografii ale
originalelor nu sunt disponibile publicului, de unde putem şti că nimic nu a
fost omis sau adăugat?
Şi iată cea mai nouă descoperire,
manuscrisele de la Herculaneum. O.K.
Deci avem mai multe cărţi autentice vechi. Aşa cum toţi ştim prea bine,
mecanismele birocratice care pun în funcţiune stabilimentele academice
oficiale, avem vreo bază să considerăm că aceste manuscrise vor fi studiate
imparţial? Va fi cronologia oficială updatată/adusă la zi cu aceste noi
descoperiri? Nu sunt convinsă, fiindcă ei au exclus din istorie un număr aşa de
mare de descoperiri fără să dea nicio explicaţie publicului. Şi atunci ce să
mai vorbim de descoperiri care se pot ascunde aşa uşor ascunzând pur şi simplu
cărţile sau dându-le false traduceri?
Cu alte cuvinte, argumentele
celor care încearcă să susţină că istoria oficială este sprijinită pe cărţi
foarte vechi, sunt astfel de cărţi care sunt oficial acceptate, nu au sens,
fiindcă nu este nicio garanţie că publicul are acces la conţinutul lor sau că
ele sunt cu adevărat incluse în cronologia oficială.
Străzi întregi ale Londrei romane
au fost excavate. Aflăm din ziare că zeci de mii de artefacte au fost
descoperite. Nu ştiu care este situaţia acum, dar la un an după ce au fost
dezgropate nu avem fotografiile decât a 5 dintre ele. Mă întreb de ce nu se
grăbesc să ni le arate aceste zece mii de obiecte? Toate muzeele din lume expun
în medie 15% din artefactele lor, celelalte nefiind disponibile nici
publicului, nici cercetătorilor.
Ca un lucru de rutină, astronomul
Robert Newton ia nişte date istorice vechi ale mişcării lunii şi spre surpriza
sa descoperă că luna s-a comportat foarte ciudat, eratic, în anumite perioade
din trecut, după care pur şi simplu a început să se comporte din nou în acord
cu legile fizicii, aşa cum le cunoaştem. A fost o adevărată problemă, şi s-a
convocat o conferinţă la Londra cu cei mai mari specialişti în domeniu, iar
concluzia conferinţei a fost că aceste mişcări eratice ciudate sunt datorate unor
energii absolut necunoscute nouă, care au afectat luna numai pentru o anumită
perioadă de timp, apoi au încetat să o afecteze, dispărând, iar noi nu ştim
absolut nimic despre asta.
Dar profesorul rus de matematică
Anatoli Fomenko a decis că poate cauza acestor mişcări ale lunii nu este atât
de misterioasă. El a cercetat problema. Verificând cum plasează Robert Newton
eclipsele istorice în cronologia istorică, a descoperit discrepanţe.
Înregistrarea eclipselor în sine a fost absolut corectă, dar a fost inserată într-un
loc greşit. De ce? Pentru că vechile cronici care conţineau înregistrarea
eclipselor nu foloseau actualul calendar, ei aveau propriul calendar. Aceste
date au fost convertite în actualul calendar folosind opiniile lui Scliger şi Petavius
despre modul cum ar trebui să fie istoria şi de aceea a ajuns la o eră greşită.
Fomenko a încercat altceva. El a calculat un timp diferit al eclipselor, bazat
pe analiza matematică a vechilor cronici şi după ce a făcut aşa, totul s-a
potrivit. Luna a început din nou să asculte de legile fizicii şi nu a mai fost
nevoie să inventezi nicio energie misterioasă pentru a explica un comportament
straniu, fiindcă nu se întâmpla aşa ceva.
“Stai puţin, s-a gândit el, dar eclipsele au
fost plasate sute sau chiar mii de ani faţă de data lor reală. Şi atunci
celelalte evenimente relatate în aceste cronici istorice? Hai să vedem cum va
arăta istoria dacă le plasez în acord cu calculele matematice, în loc de
prezumţii bazate pe ideea că această cronologie oficială este corectă.” Şi nu a
putut nici el să creadă rezultatele! Mai târziu, devotându-şi mulţi ani din
viaţă studiului vechilor cronici şi plasând evenimentele unde ar trebui
plasate, vizitând multe locuri istorice, a rezultat că indiferent cât de
revoluţionare şi radicale erau noile cronologii, totuşi se potriveau perfect cu
vechile cronici şi cu locurile istorice, spre deosebire de istoria învăţată la
şcoală, care trebuie deformată şi care necesită explicaţii ca să facă toate
vechile artefacte să se potrivească cu ea, şi desori recurge la fraudă şi la
distrugerea artefactelor numai pentru a supravieţui. Mulţi oameni în Rusia
citesc istoria lui Fomenko şi o consideră istoria adevărată a ţării lor şi a
lumii. Mulţi dintre oamenii educaţi din Rusia îl respectă şi îl cred pe
Fomenko. Doar un exemplu: este Garri Kasparov, mare maestru al şahului,
campion mondial, mare activist politic, considerat de mulţi a fi cel mai mare
jucător al tuturor timpurilor.
