Mănăstirea ”Adormirea Maicii
Domnului” a Peşterilor din Pskov este situată pe un teritoriu rusesc istoric,
la 50 de km vest de oraşul Pskov, la graniţa cu Estonia, şi la 340 de km de St.
Petersburg.
Data intemeierii mănăstirii este
considerată 15/28 august 1473. In acea zi ctitorul mănăstirii, St.Iona (Shesnik),
a sfinţit biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, construită pe coasta
unui deal. Dar viaţa monahală a inceput in acel loc cu mult inainte, pe când
nişte sihaştri, in căutarea solitudinii, s-au stabilit in peşteri. Sfintele moaşte
ale unuia din ei, Sf. Marcu Sihastrul, incă se odihnesc in peşteră şi mulţi
oameni vin să le venereze. Cronica mănăstirii relatează că “ Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu insăşi a ales acest loc in valea pârâului Kamenets, l-a
binecuvântat, l-a preaslăvit prin aleşii ei şi il ocroteşte de atunci mereu. Au
trecut cinci secole in care mănăstirea a cunoscut şi slavă şi tragedii, dar niciodată sfintele
candele nu s-au stins şi rugăciunea nu a incetat in acest loc binecuvântat.
Mănăstireaa crescut treptat in
mărime şi in reputaţie. In secolul al XVI-lea a cuunoscut cea mai mare
inflorire, când sub conducerea egumenului Cornelius s-au construit bisericile “Buna
vestire” şi “Sf. Nicolae”; de asemenea, clopotniţa
de piatră şi zidul fortificat cu bastioane de piatră.Mănăstirea a devenit un
insemnat centru misionar şi o fortăreaţă a Ortodoxiei pe graniţa de vesta
Rusiei. Tradiţia consemnează că egumenul Corneliu,bârfitde invidioşi, a fost
decapitat de ţarul Ivan cel Groaznic pe 20 februarie 1570 şi acum se numără cu
mucenicii.
In secolele al XVI-lea şi al XVII-lea,
mănăstirea a suferit numeroase atacuri din partea “Latinilor”- trupe lituaniene
şi poloneze - , ca şi din partea trupelor suedeze şi germane. Cel mai serios
atac a fost cel al regelui polonez Ştefan Bathory in toamne anului 1581.
In 1920, oraşul
Pechori, potrivit tratatului de la Tartu, a fost dat Estoniei,iar mănăstirea s-a
aflat in afara hotarelor Rusiei. Această nouă situaţie nu a afectat slujbele din mănăstire – ei nu au cedat
niciodată, totuşi, noile autorităţi le-au crerat o mulţime de probleme şi
greutăţi fraţilor.
După cel de-al Doilea Război Mondial,
in anii 50’ , a inceput revitalizarea mănăstirii şi arhimandritul Alipie((Voronov,
+1975) a contribuit mult la aceasta. Sub conducerea sa au fost reparate toate bisericile,
iar zidul de piatră şi bastioanele au fost restaurate. In acei ani viaţa duhovnicească
a inflorit. Sub
ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au adunat mulţi sihaştri şi
bătrâni(stareţi). Prin rugăciunea si lucrarea lor duhovnicească s-a perpetuat
tradiţia ascetismului şi duhovniciei ortodoxe. Această tradiţieeste şi in
prezent continuată in mănăstire de arhimandritul Adrian (Kirsanov).
In prezent sunt zece biserici in
mănăstire.In biserica veche cu domul de aur ”Adormirea Maicii Domnului” se pot
venera icoana făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului” şi sfintele
moaşte ale Sfântului Mucenic Corneliu. In prezent obştea numără 90 de călugări.
Ei slujesc zilnic Utrenia şi Vecernia, citesc neintrerupt la Psaltire şi
asigură sprijin duhovnicesc unui număr marede persoane care caută sfatul lor inţelept.
Monahii muncesc la câmp şi la grajdurile mănăstirii. Un atelier de pictură şi
unul de restaurarea icoanelor funcţionează in mănăstire, precum şi o şcoală de duminică.
Călugării ingrijesc o Casă a Milei,care cuprinde o casă pentru găzduirea
pelerinilor şi un azil de bătrâni. Mănăstirea este renumită pentru corul ei de
copii.
In 2013 mănăstirea a implinit 540 de
ani de existenţă şi lucrare in Biserica Ortodoxă. Anii trec, guvernele şi
imperiile se ridică şi cad, dar mănăstirea rămâne mereu ca o
fortăreaţăaOrtodoxiei intr-o lume fără odihnă.
