Acum că s-a încheiat
Postul Mare, ne-am “relaxat” într-un mod periculos. Mai puţină
rugăciune, mai rar pe la biserică,de parcă sufletul ar putea trăi cu mai puţin
“aer” duhovnicesc decât înainte. Ca şi cum starea firească este cea de acum,iar
înainte Îi făceam o concesie lui Dumnezeu postind şi nevoindu-ne.
Lecturile duhovniceşti s-au micşorat, pocăinţa ne-a
părăsit,încrederea în criteriile noastre pervertite de duhul lumesc a sporit şi
păcatele s-au înmulţit. În loc să-I facem voia lui Dumnezeu, facem cu uşurinţă
voia noastră cea stricată.
Ne-am lăsat garda jos! Vrăjmaşul stă la pândă să apuce pe cei
care nu mai poartă aceeaşi grijă desufletul lor ca în timpul Postului. Şi sigur
că ne apucă lesne prin patimile noastre,cărora le-am dat frâu liber din nou.
Ce este de făcut ca să depăşim acest impas? Să ne formăm o
conduită de viaţă creştină pentru toate perioadele anului şi să o respectăm constant,
hotărât, pentru a nu da loc vrăjmaşului să pătrundă în viaţa şi sufletul nostru.
