Matei Pavlik s-a născut la 26 mai 1878 în satul Hrubá
Vrbka din Moravia, viitoarea Republică Cehă. Născut într-o ambianţă catolică,
Matei a urmat Facultatea de Teologie din Olomouc,
la terminarea căreia a fost consacrat preot. Pe parcursul studiilor, el a fost
interesat de misiunea Sfinţilor Chiril şi Metodiu şi de Ortodoxie.
După Primul Război Mondial, formarea Cehoslovaciei a adus o libertate religioasă deplină. În acest context, mulţi au abandonat Biserica Romano Catolică; unii au părăsit credinţa definitiv, alţii s-au orientat spre vechile biserici Protestante cehe, iar alţii, ca Matei, au îmbrăţişat Ortodoxia Răsăriteană. Biserica Ortodoxă Sârbă le-a oferit adăpost. Fiind un leader în Moravia, Fratele Pavlik a fost hirotonit episcop pentru patria sa. La 24 septembrie 1921a fost sfinţit episcop pentru Moravia şi Silezia, cu numele Gorazd.
Din punct de vedere istoric, numele său monahal era semnificativ, fiind numele episcopului care i-a urmat Sfântului Metodiu în Moravia în anul 885. Papa Ştefan al V-lea i-a atras pe ucenicii Sf. Metodiu la ritul latin, care a fost impus în Moravia. Prin numele Gorazd s-a recunoscut continuitatea Bisericii Ortodoxe în Moravia.
Vreme de un deceniu şi mai bine, Episcopul Gorazd şi credincioşii săi au organizat parohii şi au zidit biserici în Boemia. În total au ridicat unsprezece biserici şi două capele. Cărţile de cult cele mai importante au fost traduse şi publicate în cehă, limba folosită la slujele Bisericii. Pe mulţi i-a întors la credinţa Ortodoxă strămoşească.
După invadarea Cehoslovaciei de către nazişti în 1938, biserica a fost subordonată Mitropoliei din Berlin. Reinhard Heydrich a fost desemnat guvernatorul Cehoslovaciei. Pe 27 mai 1942, un grup de luptători din rezistenţa cehă l-au atacat şi ucis pe Heydrich, apoi s-a refugiat în cripta catedralei ortodoxe. Când episcopul Goradz a aflat aceasta, şi-a dat seama de seriozitatea pericolului care apăsa pe Biserica Ortodoxă Cehă şi le-a cerut luptătorilor să se mute cât mai repede cu putinţă. Totuşi, pe 18 iunie, naziştii au aflat grupul ascuns în catedrală şi toţi au fost ucişi.
Represaliile
au venit curând. Doi preoţi şi epitropii bisericii au fost arestaţi. Episcopul
Goradz, vrând să-şi ajute credincioşii, a luat vina asupra sa, scriind chiar
autorităţilor naziste. Pe 27 iunie 1942 el a fost arestat şi torturat, iar pe 4
septembrie a fost executat prin împuşcare, împreună cu cei doi preoţi şi cu
epitropii. Trupul său a fost ars în crematoriul Strašnice.
Represaliile au continuat, naziştii i-au ridicat în masă pe cehi, inclusive întregul sat Lidice, apoi au ucis bărbaţii şi copiii, iar pe femei le-au închis în lagăre de concentrare. Bisericile Ortodoxe din Moravia şi Boemia au fost închise şi li s-a interzis orice activitate. Mitropolitul Serafim a refuzat să-l condamne pe episcopul Goradz. Numai după sfârşitul războiului bisericile s-au deschis din nou.
La 4 mai 1961, Biserica
Ortodoxă Sârbă l-a recunoscut pe episcopul Goradz ca nou martir şi la 4 august
1987 el a fost canonizat în Catedrala Sfântul Goradz din Olomouc, Moravia.
