Sculati gazde nu dormiti

ÎNTRE VIRTUŢILE ERETICILOR ŞI PĂCATELE ORTODOCŞILOR

ÎNTRE VIRTUŢILE ERETICILOR ŞI PĂCATELE ORTODOCŞILOR

Prayer by GheorgheZamphiropol Dall

Prayer by GheorgheZamphiropol Dall

Actualitatea românească

Împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, iar suspiciunea sau dispreţul cu care este privită morala creştină în prezent demonstrează adevărul acestui cuvânt dumnezeiesc. Cred că a fost o naivitate să ne aşteptăm ca punctul nostru de vedere să triumfe şi să se impună în societatea românească. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar divorţul dintre turma lui Hristos şi lume continuă şi prăpastia s-a acentuat. Este clar că au interese diferite şi merg pe căi diferite.

Nu poţi sluji atât lui Dumnezeu, cât şi lui Mamona, iar cei ce apără familia aşa cum a lăsat-o Dumnezeu nu au cum să se impună într-o societate clar supusă diavolului prin patimile pe care le cultivă şi pe care încearcă să le numească “normalitate”.

Recunosc că de la început m-am temut de lehamitea românilor care nu mai merg la vot decât în proporţie foarte mică de obicei. Nici de data aceasta nu au făcut excepţie. Numai cei înregimentaţi politic se încolonează cuminţi să voteze, când este vorba de câştigarea puterii politice. În rest, nu le pasă.

Eu cred că ar fi trebuit să facă abstracţie de meschinele sau înaltele lor interese politice(după caz!!!),şi să redevină cetăţeni pentru două zile, apărând firescul şi neîncurajând nebunia carea pus stăpânire pe această lume.

Ce ne aşteaptă? O luptă cruntă să nu ne lăsăm influenţaţi de viciile care vor să-şi pună măşti de virtuţi şi care ni se vor servi pe tavă de acum înainte. Ce a arătat referendumul? Că susţinătorii familiei sunt minoritori în România! Se va uita contextul politic în care s-a votat la referendumul pentru familie şi adversarii normalităţii vor pune mereu pe tapet cei 21%. Oricât s-ar mai opune cineva ”progresului”, nu va obţine nimic. I se va da cu palma peste obraz.

Părinţi creştini, ţineţi cu tărie să vă educaţi copiii acasă, insuflându-le valorile adevărate şi mântuitoare! Militaţi pentru înfiinţarea unor şcoli creştine, care să educe copiii României creştine pentru Dumnezeu, nu pentru “integrarea europeană”. Când vor ajunge înaintea Scaunului de Judecată, la ce le va servi mentalitatea “evoluată” europeană fără de Dumnezeu?

 Ca profesor, eu sunt convinsă ca a venit vremea să luptăm cu arma educaţiei creştine, în propriile noastre şcoli, în care să vehiculăm informaţiile şi modelele formatoare care nu contravin credinţei. Se insinuează în şcolile existente duhul rău al “educaţiei de gen”? Să ieşim din ele! Să ducem copiii într-un mediu curat, care să-i despătimească şi să-i pregătească pentru lupta cu duşmanul adevărat. Sunt în ţara aceasta atâţia profesori creştini care ar putea să alcătuiască programe pentru fiecare disciplină şcolară în duhul creştin, nu păgân sau ateu în care sunt alcătuite actualele programe. Să nu dăinuim în iluzia că putem “drege” educaţia destat.  Este prea viciată.

Dumnezeu săne ajute să găsim calea care duce la viaţă!

Ieromonahul Onufrie(Gagalyuk), †1938

“Când voi fi episcop”

Când Antonie Gagalyuk avea cinci ani, s-a întâmplat o tragedie cu tatăl său. Într-o iarnă, când îşi făcea rondul prin pădure(era pădurar), a văzut patru oameni tăind copaci pe teritoriul statului fără permis. Fiind om cinstit, nu putea să-i lase nepedepsiţi. Dar oamenii aceia l-au atacat cu un topor şi i-au dat foc cabanei în acea noapte.

Mulţi ani mai târziu, mama sa Ecaterina, îşi amintea cum fiul ei de cinci ani încerca să o aline după moartea tatălui său(acesta murise în urma atacului). Stând în poala mamei,el zicea: ”Nu mai plâge,mămico! Când voi fi episcop te iau să locuieşti cu mine!”

Uneori Dumnezeu ne descoperă în parte întâmplări din viitorul nostru, deşi uităm deele în zarva acestei vieţi. Numai când aceste profeţii se împlinesc ne aducem aminte.

Antonie într-adevăra fost destinat să devină episcop.Cât despre mama sa, ea a devenit monahie şi a trăit mulţi ani alături de el.

Când Antonie era elev de seminar,s-a îmbolnăvit grav şi un bătrân i-a apărut(în vis sau aievea) spunându-i: “Promite să slujeşti Biserica şi te vei face bine.”  Nu mult după aceea,  uitându-se la o icoană a Sf.Onufrie cel Mare, imediat l-a recunoscut pe bătrân.

Tânărul s-a făcut bine, aşa cum i s-a prezis. Dar după doi ani la Academia Teologică, el s-a îmbolnăvit din nou şi a ajuns la spital. Sfântul i-a apărut din nou şi i-a zis cu tărie: “Ai promis să slujeşti Biserica!”. Antonie s-a deşteptat şi a cerut să i se îngăduiesă fie tuns monah.

Episcopul Onufrie,căruiai s-adat numele de călugărie în cinstea Sf. Onufrie cel Mare, a slujit Biserica întreaga lui viaţă. El a rămas credincios căii pe care i-o predestinase Atotputernicul până la sfârşit, îndurând grelele încercări ale schismei Bisericii ,numeroase exilări şi închisori, umiliri, bătăi, calomnii şi trădări.

“Domnul estevîntotdeauna drept”, nota într-una dintre scrisorile sale. “Care este cauza acestor nespuse suferinţe ale sufletului? Cauza este necredinţa,blasfemia şi sacrilegiul conducătorilor, apstazia multor foşti episcopi şi preoţi,caresunt acum revoluţionari şi schismatici, indiferenţa faţă de Sfintele Altare ale Bisericii şi lipsa de credinţă a multor oameni carese numesc Ortodocşi!”

Svetlana Polivanova

Pravoslavie.ru, 2/27/2018