Sinuciderea Europei

Ar fi, poate, nedrept să cerem de la acest nouă recoltă de intelectuali – victime, precum se pare, ale unei distrugătoare coroziuni a creierului care a împânzit deja universităţile cu filosofia materialistă, utilitaristă şi marxistă, să înţeleagă pe deplin noţiunea de sacrificiu pentru un principiu, sau pentru ţară, sau cea de fidelitate, chiar până la moarte, faţă de liderul care întrupează acest principiu sau reprezintă mai bine decât oricare altul interesele şi destinul ţării sale. Pentru aceşti această nouă generaţie de “educatori” şi formatori de opinie publică, religia nu este decât magie; oibirea şi frica de Dumnezeu sunt superstiţii;patriotimul, o eroare; naţionalismul, o crimă; jertfirea de sine este masochism; iubirea trecutului este necromanie; un lider ascultat este un mag; iar disciplina este un cult tenebros.

(Mihail Sturdza, Sinuciderea Europei)

http://www.counter-currents.com/2012/06/the-romanian-legionary-movement-between-truth-and-deception/

Este din ce în ce mai clar pentru mine că la suprafaţa existenţei noastre cotidiene se lucrează numai cu minciuni sau false adevăruri, că trăim, cei mai mulţi dintre noi, în somn. Nu ştim şi nu vedem adevărul, uneori nu vrem să credem adevăruri care ni se pun în faţă de către cei mai curajoşi sau mai conştienţi decât noi. Bine ar fi ca măcar faţă de noi înşine să avem curajul să recunoaştem în ce fel de lume ne este dat să trăim, pentru şi din cauza păcatelor noastre milenare. Umanitatea a fost demult luată în stăpânire de nişte forţe mafelice, care nu tolerează să fie demascate, care lovesc fără milă în cei ce i se opun, deşi nu-i pot distruge sufleteşte. Adevărul ne va face liberi, dacă vom înceta să ne mai temem de oameni şi vom începe să-L iubim mai mult pe Dumnezeu decât această viaţă trecătoare. 

Deocamdată pe mine adevărul din ce în ce mai limpede mă face să persist într-o inutilă depresie. Mă paralizează, înfrângându-mi orice încercare de acţiune. Mă gândesc că începutul ar fi să  spunem adevărul, dar cine este dispus să-l asculte? Mie nu mi-e teamă de moarte, fiind predispusă spre a-mi dori să mor mai mult decat să trăiesc. Poate că aş reuşi să fac ceva în acest sens, date fiind circumstanţele. Dar mă opreşte convingerea tare că este inutil să acţionezi pe plan social, lumea fiind pierdută. Doar în interior se mai poate face o minune, pentru fiecare în parte, dacă cere ajutorul lui Dumnezeu. El a fost alături de crucificaţii din temniţe ; El i-a salvat de la distrugere sufletească şi i-a mântuit;  numai El este alături de fiecare victimă şi de fiecare cruciat al adevărului şi al credinţei, până la sfârşitul veacului.