Pe parcursul zilelor următoare, nu doar ne vom aminti, ci vom fi
prezenţi la Patimile lui Hristos. Vom face parte din mulţimea care îi înconjura pe Hristos şi pe ucenicii Săi şi
pe Maica Domnului. Pe măsură ce ascultăm lecturile din Sfânta Evanghelie,
ascultăm rugăciunile Bisericii, ne imaginăm aceste zile ale Patimilor, să ne
întrebăm fiecare pe sine: “Eu unde stau, cine sunt eu în această mulţime? Un
fariseu? Un scrib? Un trădător, un laş? Sau stau printre Apostoli?” Dar şi ei
au fost copleşiţi de frică. Petru L-a renegat de trei ori, Iuda L-a trădat,
Ioan, Iacob şi Petru au adormit tocmai când Hristos avea mai multă nevoie
de dragostea omenească şi de sprijin;
ceilalţi ucenici au fugit, nimeni n-a rămas în afară de Ioan şi de Maica
Domnului, cei care erau legaţi de El cu acel fel de dragoste care nu se teme de
nimic şi este gata să ia parte la orice.
Încă o dată să ne
întrebăm cine suntem şi unde stăm, care este poziţia noastră în această
mulţime. Stăm noi cu nădejde sau cu disperare, sau cum? Şi dacă stăm cu
indiferenţă, şi noi facem totuşi parte din mulţimea îngrozitoare care Îl
înconjura pe Hristos, ascultând şi apoi plecând de acolo; aşa cum vom pleca de
la Biserică. Sfânta Cruce va sta aici
Joi şi vom citi Sfintele Evanghelii despre Cruce, Răstignire şi moarte –
şi apoi ce se va întâmpla? Crucea va rămâne, dar noi vom pleca acasă să ne
odihnim, să mâncăm, să dormim, să ne pregătim pentru osteneala zilei următoare.
Şi în tot acest timp, Hristos este pe
Cruce, Hristos este în mormânt. Ce lucru groaznic este acesta, exact ca
ucenicii în vremea lor, nu suntem în stare să petrecem o noapte, o oră cu El. Să ne gândim la aceasta şi în ceasul din
urmă să ne întoarcem la Hristos strigând cu vorbele tâlharului : “Pomeneşt-mă,
Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!” Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu