Yaroslav – oraşul cu multe biserici
“Înainte
ca declaraţia să devină larg cunoscută, Mitropolitul Agatanghel şi cu mine am
fost chemaţi la GPU Yaroslav, unde am fost primiţi de tovarăşul Tuchkov, venit
de la Moscova…” Tuchkov l-a întrebat pe Agatanghel ce s-a plănuit în Yaroslav
împotriva lui Serghie, iar mitropolitul i-a redat esenţa declaraţiei sale şi
apoi a întrebat: “Cum vi se pare acest discurs, nu găsiţi că este
contrarevoluţionar şi apt să ne aducă
neplăceri din partea voastră?” Tovarăşul Tuchkov a declarat că nu crede aşa ceva şi că nu se întrevede
nicio interferenţă a GPU în afacerile noastre…”
Această
ultimă remarcă a lui Tuchkov poate părea surprinzătoare la început; totuşi, era
în deplin accord cu politica GPU de a încuraja diviziunile şi schismele în
Biserică. Odată schisma pe deplin formată, urmau represiuni împotriva celor mai
“de dreapta” contrarevoluţionari – adică împotriva Adevăratei Biserici
Ortodoxe. Mitropolitul Iosif a continuat cu o evaluare a importanţei
declaraţiei de la Yaroslav:
“Ca un
strigăt din inimă, ea este vie în inimile multora dintre cei mai sensibili
oameni ai Bisericii. Importanţa ei istorică este de neşters şi va dura până la
sfârşitul veacurilor, aşa încât, într-un Consiliu bisericesc liber ales, de
drept, acţionând liber, să poată da un material valoros care să reveleze
adevărata cauză a Bisericii aflate acum în ruină…”
Declaraţia
a fost distribuită din ordinal Mitropolitului Agatanghel, tuturor celor care
cereau sfat şi îndrumare, cu explicaţia că, prin hotărârea sinodală [probabil
ucazul 362, din 20 nov. 1920] şi în absenţa
unei autorităţi centrale care să se bucure de încrederea poporului, sau
din imposibilitatea de a comunica cu această autoritate, ierarhii locului sunt împuterniciţi să
conducă independent."
Pe
11 aprilie, mitropolitul Serghie şi sinodul lui, în timp ce le-a interzis să
slujească altor ierarhi care semnaseră declaraţia, s-au abţinut să îl
pedepsească pe mitropolitul Agatanghel. Rezoluţia declară că, deşi mitropolitul
ar merita să fie caterisit din cauza actelor sale litigioase, totuşi, având în vedere
“serviciile aduse de el Bisericii în trecut” şi “sănătatea precară”, i se dă o
lună ca să se căiască”, după care, nepocăindu-se, i se va interzice să mai slujească.
Pe
10 mai, mitropolitul Agatanghel, arhiepiscopul Varlaam şi episcopul Eugen i-au
scris lui Serghie, spunându-I că ei nu-i resping autoritatea ca deputat
patriarhal locum tenens şi că nu au rupt comuniunea în rugăciune cu el. Totuşi,
la punctual 5 al acestei scrisori se spune: “Hotărârile deputaţilor care
deranjează conştiinţa religioasă a poporului şi a noastră şi care, în
convingerea noastră, încalcă sfintele canoane, noi nu putem şi n-am putea să le
ducem la îndeplinire, având în vedere circumstanţele create pe plan local.”
Acesta
a fost un pas înapoi în comparaţie cu declaraţia din februarie şi l-a
consternat pe mitropolitul Iosif. Totuşi, punctual 5 păstra o oarecare distanţă
spirituală între ierarhii din Yaroslav şi mitropolitul Serghie, şi pe 30 mai,
sinodul lui Serghie “observa cu regret” că “declaraţia scrisă a mitropolitului
Agatanghel de Yaroslav, arhiepiscopului Varlaam (Ryashentsev) şi episcopului
Eugen(Kobranov) de Rostov din 10 mai, nu exprimă cu hotărâre faptul că sunt
conştienţi de amploarea şi caracterul distructiv al încercării la care ei au
supus Biserica; prin punctual 5 al declaraţiei se pierde orice speranţă că încercarea pe care au provocat-o
se va înlătura.” Totuşi, profitând de lipsa de claritate a scrisorii din 10 mai, Serghie a anunţat că
arhipăstorii din Yaroslav s-au reconciliat cu el.
Dar
nu era vorba de nicio reconciliere: mitropolia de Yaroslav rămânea de facto
autocefală până la moartea mitropolitului. Potrivit Schi-episcopului Petru,
mitropolitul Agatanghel l-a sfătuit ca, dacă mitropoliţii Agatanghel, Chiril,
Petru(Ladygin) şi Iosif ar muri, el să se îndrepte spre mitropolitul Antonie (Khrapovitsky),
preşedintele Bisericii Ruse din diaspora, care era un oponent al mitropolitului
Serghie.
Şi
când mitropolitul Serghie i-a scris, cerându-i să nu rupă comuniunea cu el şi
să se alăture Bisericii din Catacombe, mitropolitul Agatanghel i-a răspuns cu o
deplină tăcere. Că Vlădica Agatanghel nu s-a reconciliat cu mitropolitul
Serghie o afirmă şi nepoata lui, A. V. Preobrazhenskaya şi mitropolitul Iosif,
care în 1929 scria: “ Nu cu mult înainte de moartea sa, Agatanghel şi-a
exprimat intenţia de a-şi reînnoi protestul împotriva lui Serghie, care îl
adusese iar la limita răbdării. Mitropolitul Serghie înţelesese “concesiile”
din mai ca o completă retractare a declaraţiei din februarie. Agatanghel a
afirmat insistent că aceasta rămâne valabilă, pe când era bombardat cu cereri
de a duce la îndeplinire decretele lui dubioase. Aceasta (împreună cu falsele denunţuri
ale lui Serghie, care defăimau întreaga noastră muncă) deşteptase în
mitropolitul Agatanghel dorinţa de a începe iar lupta, dar n-a reuşit să o
facă…” Potrivit unei surse, mitropolitul Agatanghel a compus o epistolă dură
împotriva lui Serghie, în septembrie 1928.
Mitropolitul
a murit în Yaroslav la 3/16 octombrie 1928. Pe 31 decembrie 1928, Hieromartirul
Serafim, arhiepiscop de Uglich, scria în jurnalul său:
“L-am pierdut pe bătrânul Mitropolit
Agatanghel, care a reprezentat un mare chip de smerenie şi de înţelepciune
smerită. Istoria va pronunţa dreptatea lui şi îi va binecuvânta numele. Veşnică
să-i fie pomenirea!”
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu