Saydnaya
Saydnaya
este o localitate în Siria, situată într-o zonă muntoasă(1339 m), la 35 km N.E.
de Damasc, unde încă se foloseşte limba aramaică. În siriacă, Saydnaya înseamnă
“Doamna noastră”. Numele antic al localităţii este Danaba.
Mănăstirea
Saydnaya
Mănastirea
“Doamna noastră din Saydnaya” este o
mănăstire greco-ortodoxă situată în localitatea Saydnaya din Siria. Este una
dintre cele mai vechi din lume şi din
Orientul Mijociu şi adăposteşte o obşte de călugăriţe ortodoxe. Mănăstirea este un loc de pelerinaj important
atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani şi adăposteşte o icoană făcătoare
de minuni a Maicii Domnului atribuită Sf. Luca.
Capela
principală are numeroase icoane şi un iconostas de lemn; altarul consacrat
icoanei este despărţit de capelă. Icoana este numită “Shaghoura”(“cea
faimoasă”) şi este ţinută într-o nişă închisă cu o uşă de argint, ornamentată,
de ambele părţi sunt alte icoane mai târzii.
Prin
tradiţie, mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Justinian în
anul 547 d. H., după ce acesta a avut două viziuni ale Maicii Domnului, una în
care i se arăta unde să ridice mănăstirea, alta, indicându-i aspectul viitoarei
mănăstiri. Împăratul Justinian a consacrat mănăstirea Naşterii Maicii Domnului.
De atunci şi până azi, creştini şi musulmani deopotrivă vin la 8 Septembrie să
celebreze praznicul Doamnei noastre din Saydnaya.
Din
nefericire, mănăstirea a fost avariată în timpul războiului civil din Siria.
Icoana
Preasfintei Fecioare Maria
La sfârşitul
secolului al VIII-lea, venerabila Marina era stareţa mănăstirii Saydnaya. Ea
era respectată pentru sfinţenia vieţii şi evlavie. Un călugăr sihastru, pelerin
grec din Egipt, numit Teodor, s-a oprit la mănăstire în drumul său spre
Locurile Sfinte. Stareţa Marina l-a rugat
pe acesta să-i cumpere de la Ierusalim o frumoasă icoană a Maicii Domnului.
Uitând de rugămintea stareţei, Teodor a
pornit pe drumul de întoarcere. Dar nu departe de Ierusalim, călugărul a fost
oprit de o voce: “N-ai uiat ceva în Ierusalim? Ai împlinit însărcinarea
stareţei Marina?” Atunci Teodor s-a întors şi a cumpărat o frumoasă icoană a
Născătorei de Dumnezeu. Pe parcursul călătoriei de întoarcere, el a rămas uimit
de minunile săvârşite de Dumnezeu prin intermediul acestei icoane. Nici
tâlharii, nici fiarele sălbatice nu au putut să vatăme caravana lui Teodor,
care se ruga mereu Maicii Domnului din sfânta icoană.
Întors la
mănăstirea Saydnaya, Teodor a fost ispitit să păstreze icoana pentru el şi a
hotărât să ocolească mănăstirea, navigând direct spre Egipt. Dar n-a putut,
căci o furtună grozavă ameninţa să scufunde corabia. Mustrat de conştiinţă, el
a părăsit corabia şi s-a întors la mănăstire. După patru zile, iar a fost
ispitit să păstreze icoana pentru el însuşi. Şi-a cerut iertare de la stareţă
că nu i-a îndeplinit rugămintea şi s-a hotărât să plece în ascuns.. Apropiindu-se
de poartă, o putere nevăzută i-a stat în cale, ca şi cum un zid de piatră
stătea în locul porţii. După multe încercări nereuşite, Teodor a fost obligat
să-i înmâneze icoana stareţei, mărturisindu-i totul. Cu lacrimi de
recunoştinţă, stareţa Marina a dat slavă lui Dumnezeu şi Maicii Sale. Se crede
că icoana mijloceşte mai ales naşterea de prunci.
Construirea
mănăstirii
În timp ce
străbătea Siria în drum către Ţara Sfântă sau într-o campanie contra perşilor,
împăratul Justinian I a ajuns în deşert şi curând a însetat. Atunci împăratul a
văzut o frumoasă gazelă în depărtare; pornind în urmărirea ei, a hăituit-o până
ce a ostenit şi s-a aşezat pe o stâncă să se odihnească. Acolo a găsit un izvor
cu apă proaspătă, dar gazela n-a putut s-o prindă. Aceasta s-a preschimbat
deodată într-o icoană a Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu, strălucind cu putere.
O mână albă s-a întins din icoană şi o voce a zis: ”Tu n-o să mă omori,
Justiniane, dar o să zideşti o biserică pentru mine pe acest deal.” Apoi şi
lumina şi icoana au dispărut.
Întorcându-se la ai săi, împăratul a povestit supuşilor viziunea avută şi
le-a poruncit ca numaidecât să deseneze un plan pentru o biserică. Pentru că
arhitecţii împăratului nu au reuşit să rezolve problemele planului, Sfânta
Fecioară a reapărut în vis Împăratului Justinian şi i-a încredinţat planul unei
mănăstiri a cărei ocrotitoare avea să fie. Se spune că structura de bază a
mănăsirii de azi este aceeaşi. Curând mănăstirea a dobândit atâta faimă, încât
a fost considerată a doua după Ierusalim ca loc de pelerinaj; călugăriţe din
toate colţurile Siriei, Egiptului şi ale altor ţări s-au adunat aici. Sfânta icoană El Chagoura- Shaghoura a
apărut mulţi ani după construirea mănăstirii.
O închisoare
militară cu aproximativ 14000 mii de prizonieri a fost construită în Saydnaya.
Închisoarea a fost folosită pentru încarcerarea a mii de prizonieri politici,
printre ei membri ai Frăţiei musulmane şi alţi islamişti. Amnesty International
a publicat un raport în 17 februarie 2017, spunând că: “între 5000 şi 13000 mii
de persoane au fost executate la Saydnaya între septembrie 2011 şi decembrie
2015.”
Au fost
publicate în mod repetat rapoarte despre condiţiile inumane ale închisorii
Saydnaya, începând cu tortura şi malnutriţia şi terminând cu execuţiile fără o
judecată dreaptă.
“Şapezeci şi cinci la sută dintre
persoanele care intră în Saydnaya nu ies din închisoare în viaţă. Este o curte
de campanie, în care mulţi dintre “judecători” fac parte din poliţia secretă.”(
un avocat sirian care lucrează cu
prizonier în Hama)
Citeşte şi
articolul următor:
Sursa:
The Convent
of Our Lady of Saidnaya
Our Lady of
Saidnaya Monastery or Our Lady of Seydnaya Monastery is a Greek Orthodox
monastery located in Saidnaya, Syria. It is one of the most ancient Monasteries
in the world and in the region of the Middle East and North Africa. It is run
by a religious order of nuns.
It is an
important pilgrimage site for Christians and Muslims, and contains an icon of
St Mary which is attributed to St Luke.
The main
chapel has numerous icons and a wooden iconostasis in front of the altar. The
pilgrimage shrine is separate from the main chapel. The aforementioned icon of
St Mary, called Shaghoura, meaning 'the famous', is kept hidden in an ornate
silver-doored niche, while on either side of this there are a number of later
icons. Numerous beaten silver crosses and other religious symbols left by
pilgrims are displayed on the walls.
Tradition
holds that the monastery was constructed by the Byzantine emperor Justinian I
in 547 AD, after he had two visions of Saint Mary, one that indicated where to
build the church and the other outlining its design.[1] Justinian dedicated the
finished project to the feast of Mary's Nativity, and annually thereafter on
September 8, and through to the present day, both Muslim and Christian pilgrims
have come to commemorate the feast day of Our Lady of Saidnaya.
The
monastery was damaged during the Syrian civil war.
The
Icon of the All-Holy Virgin
In the late
8th century, a certain venerable Marina was abbess of the convent, and she was
widely revered for her piety and sanctity of life. It happened that a hermit
monk, a Greek pilgrim from Egypt named Theodore, stopped at the convent on his
way to the Holy Land. When he was leaving, Abbess Marina asked him to buy in
Jerusalem a precious and fine icon of the Holy Virgin. While at Jerusalem, he
utterly forgot the task entrusted to him and started on his return journey.
However, when he had not gone far from the city, he was stopped short by an
unfamiliar voice: "Have you not forgotten something in Jerusalem? What
have you done in regard to the commission from Abbess Marina?" Monk
Theodore returned at once to Jerusalem and found an icon of the Theotokos.
During the journey back to the convent, he was astounded by the miracles
accomplished through the icon. He and his whole caravan were ambushed by bandits,
and then attacked by wild beasts. Amidst these dangers, the hermit always
invoked the aid of the Holy Virgin while holding her icon, and he and all the
caravan were saved from every peril.
When
Theodore returned to the convent, these events tempted him to keep the valuable
icon for himself, and he decided to bypass Saidnaya and sail back to Egypt.
However, he was unable to set sail, for such a fierce storm arose, it seemed
the ship would inevitably sink. His conscience was pricked, and he quickly left
the ship and returned by way of Saidnaya. After spending four days in the
convent, he was again possessed by an irresistible desire to make the icon of
the Mother of God his own. He apologized to the abbess, pretending that he had
been unable to buy the required icon, and then he decided to leave the convent
secretly. The next morning, as he was about to set out on the journey back to
his own country and approached the convent gate, he was amazed to find that an
invisible power barred his way, and it was as though a stone wall stood where
the gate should have been. After many futile attempts, he was forced to hand
the icon over to the abbess, confessing his intention. With tears of gratitude
she glorified the Lord and His All-pure Mother. Today the holy Icon is visited
by pilgrims seeking the Virgin Mary's blessings as it is believed to grant (or
at least intercede for) healing and fertility miracles. It is notable that
Syrian Muslims often visit and pray before the Icon as well.
Construction
of the Convent
According to
the tradition, emperor Justinian I, while crossing Syria with his troops either
on his way to the Holy Land or on a campaign against the Persians, came to this
desert, where his army encamped and soon suffered thirst for lack of water.
When they despaired, the emperor saw a beautiful gazelle off in the distance.
He vigorously gave chase, hunting the animal until it tired and stopped on a
rocky knoll and approached a spring of fresh water, but without giving the
emperor the opportunity to shoot it. Suddenly, it transformed into an icon of
the Theotokos, which shone with a brilliant light. A white hand stretched forth from it and a
voice said, "No, thou shalt not kill me, Justinian, but thou shalt build a
church for me here on this hill." Then the strange heavenly light and
majestic figure disappeared. Upon his return, Justinian related what he had
seen to his subordinates and ordered them immediately to draw up a plan for the
contemplated church. After some time had passed and the architects were unable
to resolve the problems of the plan, the Holy Virgin — the gazelle — reappeared
to Justinian in a dream and confided a magnificent plan to him for a convent,
of which she would be the protectress. It is said that the basic structure of
the convent follows this plan to this day. The convent soon gained such renown
that it came to be ranked second only to Jerusalem as a place of pilgrimage,
and nuns from every corner of Syria, Egypt, and other lands flocked to it. The
holy icon El Chagoura appeared many years after the convent was constructed.
A military
prison with estimated over 14000 prisoners. In February 2017 Amnesty
International released a report saying: "that between 5,000 and 13,000
people were extrajudicially executed at Saydnaya between September 2011 and
December 2015."
There have
repeatedly been reports on inhumane conditions for detainees in Sednaya (as
well as other Syrian prisons), ranging from torture and malnutrition to
spontaneous executions without fair trials.
"Seventy-five per cent of people who
go into Sednaya do not come out alive. It is a field court, where most 'judges'
are from the secret police."
— A Syrian lawyer working with prisoners in
Hama
Read more:
Syria
conflict: Thousands hanged at Saydnaya prison, Amnesty says
Source:
http://www.alamy.com/stock-photo/saidnaya.html
Slava Damascului nu sunt marile râuri Avana şi Farfar, nici faptul că prin Damasc au trecut mari prooroci ai Vechiului Israil, nici slăvitele războaie care au avut loc în jurul lui cu popoarele vecine, ci măreţia acestui oraş se datorează prezenţei vechii icoane făcătoare de minuni a Preaslăvitei Maicii lui Dumnezeu, numită « Saidnaya »[Doamna Noastră].
RăspundețiȘtergereChipul Maicii Domnului din această icoană făcătoare de minuni are un har deosebit, o seninătate şi o dulceaţă negrăită. Are ochii mari şi expresivi, iar chipul îi este totdeauna împodobit cu smerenia şi cu acea tristeţe plină de Har. Chipul Maicii Domnului din această icoană seamănă cel mai mult cu adevăratul chip al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Această icoană a Maicii Domnului este cea mai renumita din Orient.
Istoricul acestei icoane a Maicii Domnului « Saidnaya » şi minunile ei sunt scrise în limba latină şi se păstrează în biblioteca Vaticanului într-o lucrare cu titlul : « Minunile icoanei Pururea Fecioarei Maria de lângă Damasc ».
“You can forge anything these days,” Assad said when asked about a new Amnesty International report estimating that between 5,000 and 13,000 prisoners were killed in a “calculated campaign of extrajudicial execution” at a military prison outside of Damascus between 2011 and December 2015. “We are living in a fake news era.”
RăspundețiȘtergereCan you believe him?????