sâmbătă, 15 aprilie 2017

Sfânta şi Marea Joi. Ultima Cină(II)



          Dar dacă omul a trădat, Dumnezeu a rămas credincios omului. El nu s-a întors de la creatura Sa pe care a făcut-o, nici nu a uitat lucrul mâinilor Sale, dar l-a cercetat în diferite chipuri, cu mila milostivirii Sale(Liturghia Sfântului Vasile). O nouă lucrare dumnezeiască a început, aceea de răscumpărare şi mântuire. Şi s-a împlinit în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care, pentru a restaura omul la frumuseţea lui cea dintâi şi  viaţa ca comuniune cu Dumnezeu, a devenit Om, a luat asupra lui firea noastră, cu setea şi foamea ei, cu dorinţa şi dragostea ei de viaţă.
          Şi în El s-a revelat viaţa, a fost dată, primită şi împlinită ca Euharistie totală şi desăvârşită, ca totală şi desăvârşită comuniune cu Dumnezeu. El a respins tentaţia umană primară: a trăi numai cu pâine. El ne-a revelat că Dumnezeu şi Împărăţia Sa  sunt adevărata hrană, adevărata viaţă a omului. Şi această desăvârşită viaţă euharistică, umplută cu Dumnezeu, deci dumnezeiască şi veşnică, El a dat-o tuturor celor ce vor crede în El, adică vor găsi în El adevăratul înţeles şi conţinut al vieţii lor.
          Aşa este minunatul înţeles al Ultimei Cine. El S-a oferit pe Sine ca adevărata mâncare a omului, fiindcă viaţa revelată în El este viaţa adevărată. Şi astfel, mişcarea de dragoste divină care a început în Rai cu un dumnezeiesc “luaţi, mâncaţi...”(fiindcă mâncatul este viaţă pentru om), ajunge acum la sfârşit cu dumnezeiescul “luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu...”(fiindcă Dumnezeu este viaţa omului). Ultima Cină este restaurarea beatitudinii paradisiace, a vieţii ca Euharistie şi comuniune.
          Dar această oră a dragostei supreme este şi a trădării supreme. Iuda părăseşte lumina Camerei de sus şi merge întru întuneric. “Şi era noapte”(Ioan 13, 30)`. De ce pleacă? Pentru că iubeşte, răspunde Scriptura,  şi dragostea lui este accentuată iar şi iar în imnurile Sfintei şi Marii Joi. Nici nu contează că el iubeşte “arginţii”. Banii reprezintă toată dragostea distorsionată  şi deviată  care îl duce pe om să-L trădeze pe Dumnezeu. Este într-adevăr dragoste furată de la Dumnezeu, iar Iuda este hoţ. Când nu-L iubeşte pe Dumnezeu şi în Dumnezeu, omul încă iubeşte şi are dorinţe, pentru că a fost creat pentru a iubi şi iubirea este natura lui, dar atunci este o pasiune întunecată şi auto-distructivă şi moartea se află la capătul ei. Şi în fiecare an, pe măsură ce ne scăldăm  în lumina şi în adâncimea Sfintei şi Marii Joi, aceeaşi întrbare decisivă ne este adresată fiecăruia: Răspund eu la dragostea lui Hristos şi o primesc eu ca adevărata mea viaţă sau îl urmez pe Iuda în întunericul nopţii sale?
          Părintele Alexander Schmemann


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu