Partea morală(I)
Şi aici nu ni se porunceşte a săvârşi numai o faptă bună, ci toate. Căci
precum avem cinci simţuri şi de toate trebuie să facem uz în nevoile noastre,
tot aşa trebuie să săvârşim toate virtuţile. Dacă cineva, bunăoară, ar fi
înţelept, însă nemilostiv, sau ar fi milostiv, însă răpitor de averi străine,
sau poate că nu s-ar atinge de bunuri străine, însă nu ar împărţi cu nimeni ale
sale, apoi atunci toate ar fi în zadar. Nu e de ajuns o singură faptă bună spre
a ne prezenta cu curaj înaintea tronului lui Hristos, ci ne trebuie multe şi
variate, cu un cuvânt, toate faptele bune. Ascultă-L pe Dânsul zicând
discipolilor: “Mergând, învăţaţi toate neamurile...învăţându-i pe dânşii să
păzească toate câte am poruncit vouă”(Matei 28, 19) şi iarăşi, “Cel ce va
strica una din aceste porunci mai mici, mai mic se va chema în Împărăţia
Cerurilor”, adică la Înviere. Mântuitorul obişnuieşte să numească Împărăţie
chiar şi timpul învierii.”Una de ar strica, zice, mai mic se va chema”, aşa că
avem nevoie de toate. Si priveşte, cum nu e cu putinţă a intra în Împărăţia
Cerurilor fără milostenie, ci chiar singură aceasta de ar lipsi, ne vom duce în
focul cel veşnic. “Duceţi-vă, zice, de la Mine, blestemaţilor, în focul cel
veşnic, care este gatit diavolului şi îngerilor lui(ibid 25, 41-42) Şi pentru
ce oare? “Că am flămânzit şi nu mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi nu mi-aţi
dat să beau.” Ai văzut cum fără să fie acuzaţi pentru altceva, au fost pierduţi
totuşi numai pentru aceasta? Şi cele cinci fecioare numai pentru aceasta au
fost scoase afară, deşi erau caste. De altfel, tot Pavel zice: “Şi sfinţenia,
fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”(Evr. 12, 16) Aşadar, înţelege, fără
castitate nu este posibil a vedea pe Domnul; şi totuşi, nu totdeauna se poate
vedea chiar având castitatea, pentru că de multe ori a fost la mijloc vreun alt obstacol. Şi iarăşi: dacă toate le-am
face şi pe aproapele cu nimic nu l-am folosi, nici atunci nu vom intra în
Împărăţia Cerurilor. De unde se învederează aceasta? De la servitorii cărora li
s-au încredinţat talanţii. Acolo virtutea întreagă era neştirbită, şi nimic nu
lipsea, însă fiindcă a fost leneş la treabă acel servitor, cu drept cuvânt a
fost scos din rândul celorlalţi. E posibil apoi a cădea în gheena numai din
cauza insultei:” Cel ce zice fratelui său: nebunule, vinovat este de focul
gheenei”(Mt. 5, 22). Chiar de ar face cineva toate faptele cele bune, însă ar
fi batjocoritor, nu va intra în Împărăţia Cerurilor. Dar din această cauză să
nu atribuie cineva lui Dumnezeu vreo cruzime, dacă pe cei ce greşesc chiar în
cele mici îi scoate din Împărăţia Cerurilor. Căci dacă printre noi oamenii,
când face cineva vreo faptă în contra legii, îşi atrage urgie şi pedeapsă din
partea Împăratului; chiar o singură lege de ar călca dintre cele în fiinţă,
chiar de ar batjocori, chiar de ar preacurvi şi s-ar dovedi vinovat, s-a făcut
nevrednic; şi chiar de ar fi făcut mii de fapte bune, e totuşi condamnat; chiar
de ar fi plănui un omor şi s-ar dovedi, e suficient de a-l pierde. Deci dacă
legile omeneşti se bucură de atâta băgare în seamă, cu atât mai mult cele
dumnezeieşti. “Dar, poate zici, Dumnezeu este bun”. Până când vom pronunţa
această vorbă nebunească? Am zis “nebunească” nu că doar el nu este bun, ci
pentru că ne închipuim că bunătatea Lui ne este de folos când facem asemenea
fapte, cu toate că de mii de ori v-am vorbit de aceasta. Ascultă ce zice
Scriptura: “Să nu zici: mila Lui este mare şi va curăţi păcatele mele.”(Sirah
5, 6). Nu ne împiedică să zicem că îndurarea Lui este mare, nu ne îndeamnă la
aceasta, ci voieşte mai ales ca necontenit să o zicem şi să o avem în mintea
noastră. Pentru aceasta şi Pavel toate le pune în mişcare spre atingerea
acestui scop, însă din următoarele consideraţiuni: “Să nu te minunezi, zice, de
iubirea de oameni a lui Dumnezeu când tu păcătuieşti, şi să zici: Mulţimea
păcatelor mele va şterge. Pentru aceasta şi noi spunem atâtea despre bunătatea
lui, nu doar ca încurajându-ne, să facem toate relele, fiindcă în asemenea caz
bunătatea Lui va fi spre vătămarea mântuirii noastre, ci ca să nu ne descurajăm
când ne găsim în păcate şi ca să ne pocăim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu