“Îmblânzirea scorpiei”

“Îmi face plăcere că dl. Tersteeg ţi-a spus ce ţi-a spus despre desenele mele, precum şi faptul că tu ai obsevat un progres în schiţele pe care ţi le-am trimis. Dacă a început să se manifeste pe sine, sper să lucrez la maximum, astfel ca nici tu, nici dl. Tersteeg să nu fiţi nevoiţi să vă retractaţi opiniile favorabile. O să-mi dau toată silinţa să nu vă trădez încrederea în această privinţă. Natura întotdeauna începe prin a opune rezistenţă desenatorului, dar cel care  ia lucrurile în serios nu se lasă înfrânt de rezistenţă ei, dimpotrivă, are un stimul în plus să  continue lupta şi, până la urmă, natura şi un desenator cinstit ajung să se privească în ochi. Natura este cu siguranţă “intangibilă”, totuşi ea poate fi cuprinsă, cu o mână sigură. Iar acum, după ce am petrecut ceva timp luptând şi înfruntându-mă cu natura, a început să devină puţin mai docilă şi mai supusă, nu că am ajuns la capătul înfruntării, nimeni nu este mai puţin înclinat să creadă asta decât mine, dar lucrurile au început să fie mai line. Lupta cu natura seamănă uneori cu ceea ce Shakespeare numeşte “îmblânzirea scorpiei”(i.e. să înfrângi opoziţia prin perseverenţă, vrând-nevrând). În multe lucruri, dar mai ales în desen, cred că să sapi adânc este mai bine decât să renunţi.”(Scrisoare a lui Vincent van Gogh către Theo, octombrie 1881)

That Mr Tersteeg said what he said to you about my drawings pleases me, as does, certainly no less so, your finding progress in the sketches I sent. If it’s beginning to manifest itself, I most certainly hope to work to the utmost, so that neither you nor Mr Tersteeg will have to retract that rather favourable opinion. I’ll do my best not to betray you in this. Nature always begins by resisting the draughtsman, but he who truly takes it seriously doesn’t let himself be deterred by that resistance, on the contrary, it’s one more stimulus to go on fighting, and at bottom nature and an honest draughtsman see eye to eye. Nature is most certainly ‘intangible’ though, yet one must seize it, and with a firm hand. And now, after spending some time wrestling and struggling with nature, it’s starting to become a bit more yielding and submissive, not that I’m there yet, no one is less inclined to think so than I, but things are beginning to go more smoothly. The struggle with nature sometimes resembles what Shakespeare calls ‘Taming the shrew’ (i.e. to conquer the opposition through perseverance, willy-nilly). In many things, but more particularly in drawing, I think that delving deeply into something is better than letting it go.