Vine şi sfârşitul teribilului îngheţ...

 “Mi-s greu să suport aceste gânduri  şi mai greu să suport gândul că am cauzat atâta discordie, nefericire şi tristeţe în mijlocul familiei noastre şi între noi. Dacă ar fi într-adevăr aşa, atunci mi-aş dori cu adevărat să mi se dea să nu fiu nevoit să trăiesc prea multă vreme. Totuşi, de câte ori acesta mă deprimă peste măsură, mult prea adânc, după mult timp îmi vine şi gândul: poate că nu este decât un vis rău, îngrozitor, şi în timp poate vom învăţa să-l înţelegem mai bine.  Dar nu este aceasta, până la urmă, realitatea, şi nu va deveni mai degrabă mai bună decât mai rea? Multora li se va părea, fără îndoială, prostesc şi superstitios să crezi în orice fel de îmbunătăţire. Uneori iarna este atât de rece încât spunem: este pur şi simplu, prea frig, ce-mi pasă că va veni vara, dacă răul depăşeşte binele. Dar şi de ne place şi de nu, vine şi sfârşitul teribilului îngheţ, şi într-o bună dimineaţă vântul se schimbă şi  totul se dezgheaţă. Comparând starea naturală a vremii cu stările noastre mintale şi cu împrejurările noastre de viaţă, supuse variabilităţii şi schimbării, încă mai am o speranţă că lucrurile s-ar putea îmbunătăţi.”(Scrisoare a lui Vincent van Gogh către Theo, 14 august 1879)

“It’s difficult for me to bear these thoughts and more difficult still to bear the thought that so much discord, misery and sorrow, in our midst and in our family, has been caused by me. If it were indeed so, then I’d truly wish that it be granted me not to have to go on living too long. Yet whenever this depresses me beyond measure, all too deeply, after a long time the thought also occurs to me: it’s perhaps only a bad, terrible dream, and later we’ll perhaps learn to understand and comprehend it better. But is it not, after all, reality, and won’t it one day become better rather than worse? To many it would no doubt appear foolish and superstitious to believe in any improvement for the better. Sometimes in winter it’s so bitterly cold that one says, it’s simply too cold, what do I care whether summer comes, the bad outweighs the good. But whether we like it or not, an end finally comes to the hard frost, and one fine morning the wind has turned and we have a thaw. Comparing the natural state of the weather with our state of mind and our circumstances, subject to variableness and change, I still have some hope that it can improve.”(14 august 1879)