El este descris de un contemporan al său ca “un ascet tare,
cu o profundă cunoaştere a oamenilor şi a lumii in care trăieşte,un călugăr
evlavios şi un stareţ priceput”. Deşi ţăran din naştere, Pr. Cristodul avea o
dragoste puternică pentru cărţi. Era un autodidact care se folosise mult de
cărţile citite, dobândind o credinţă tare ca stânca şi o judecată sănătoasă.
Dragostea lui de invăţătură şi bunul-simţ sunt relevate intr-o copie extinsă a
planului său de construcţie a mănăstirilor din Patmos, in care a stabilit in
detaliu proceduri de copiere, ingrijire şi păstrarea cărţilor din biblioteci. Primele
cărţi au fost donate de el. Astăzi el este pomenit nu numai ca un cărturar şi
ctitor de mănăstiri, ci şi ca un “făcător de minuni”, ca mărturie a eficienţei
rugăciunilor sale.
In 1091, Părintele Cristodul a făcut o primă variantă a
planurilor de zidire a mănăstii Sfântului Ioan Teologul şi a zidurilor
exterioare, numite de el “fortăreaţa”. La intoarcerea de la Constantinopol, a
adus zidari şi alţi meşteri careau inceput lucrul. Mănăstirea pe care a desenat-o
el incă incoronează dealul de deasupra
principalului port al insulei, fiind ridicată peste ruinele bisericii “Sf.Ioan”
din secolul IV şi ale templului Dianei.
In 1093, la numai doi
ani de la inceperea construcţiei, călugării au fost siliţi să fugă din faţa
piraţilor Emirului Dhaza, iar Părintele Cristodul s-a refugiat in insula Evia, unde
a răposat la 16 mai 1093.
Monahii s-au intors curând şi pe la anul 1100 mănăstirea
Sf.Ioan număra 100 de suflete. Până in secolul al XVII-lea Patmos a fost
călăuzită administrativ şi duhovniceşte de către mănăstire, care a avut grijă
atât de economia,cât şi de apărarea insulei. Iniţial, Părintele Cristodul
preconizase ca Patmos să fie o enclavă monastică, interzisă femeilor, şi cu
greu l-au convins meşterii să le aloce o bucată de pământ la capătul peninsulei,
unde să-şi intemeieze un sat şi să-şi aducă nevestele cât timp se construia
mănăstirea.
Inăuntrul bisericii mănăstirii este o capelă mică in nartex,
dedicată Sfântului Cristodul. Acolo se află sfintele sale moaşte, aduse inapoi
in Patmos după moartea sa. La inceput erau puse intr-un sarcofag de marmură, iar
acum se odihnesc intr-o raclă din lemn incrustată cu aur şi argint, aşezată deasupra
mormântului pentru inchinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu