P. S. Sebastian

5 noiembrie este o dată cu semnificaţie personală, deşi priveşte o personalitate duhovnicească, Prea Sfinţitul Episcop Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor. Nu ştiu câte persoane cunosc data de naştere a Prea Sfinţiei sale, eu însă o cunosc pentru că am avut şansa de a-i urmări activitatea într-o perioadă în care, datorită circumstanţelor, participam la hramurile din zona mea, a Prahovei. Prima oară când am trăit bucuria de a asculta cuvântul P.S. sale a fost în Sâmbăta Dreptului Lazăr, hramul bisericii “Naşterea Maicii Domnului” din Ploieşti, unde slujeşte primul meu duhovnic, Părintele Vasile Mocanu, despre a cărui minunată personalitate poate voi scrie altă dată. M-a impresionat mult, pentru că era diferită de orice altă predică ascultată de mine. Era curajoasă şi fără menajamente faţă de “creştinii de apartament”, care ascută Sfânta Liturghie la radio sau o urmăresdc la televizor(aşa cum sunt eu acum!). Prea Sfinţitul avea deja faimă în parohia noastră pentru că era duhovnicul duhovnicului nostru şi simţeam că se roagă pentru noi, că stăm sub acoperământul rugaciunilor sale. Şi apoi, era călugărit în Sf. M-re Crasna, era cumva “al nostru”. Era cunoscut de tânăr de Pr. Protos. Antonie, prietenul şi rugătorul nostru. Pentru mine, cu tot respectul, era din familie. Personal, mă impresiona educaţia lui, faptul că învăţase în Grecia, că avea o voce minunată prin care cucerise multe inimi şi că nu ne evita. Venea la toate hramurile din regiune, fiind vicar patriarhal pe vremea aceea. A devenit din prima modelul meu de slujitor al Domnului. Cred că n-am pierdut nicio prezenţa a sa şi nicio predică: la Naşterea Sf. Ioan, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, la Sf. Fanurie, la Naşterea Maicii Domnului, la Sfinţii Arhangheli, la Sf. Nectarie, la Sf. Varvara şi la Sf. Gheorghe(ultimele trei, hramurile bisericii din satul minier Filipeşti, loc cu semnificaţie personală pentru P. S. Sebastian). Desigur, acestea au avut loc mulţi ani la rând, din 2001 până în 2010, când am plecat la mănăstire şi a trebuit să întrerup regalul duhovnicesc. Ani la rând l-am ascultat la Sf. Simitrie şi la Sf. Dumitru Basarabov, mai ales cât am fost studentă la Teologie. Odată a venit la Facultate, avea examen cu preoţii, cred. Am fost foarte emoţionată, pentru că mereu mergeam să cer binecuvântare şi mă ţinea zile întegi harul binecuvântării sale, deoarece aveam şi am multă admiraţie pentru Sfinţia Sa, chiar dacă în prezent aş muri de ruşine să mai apar în faţa sa, pentru că am dat greş, sunt o ratată fără speranţă şi simt că, într-un fel, l-am dezamăgit, chiar dacă nu este conştient de relaţia mea cu Sfinţia sa. Mi-am înşelat aşteptările, care aveau mult de-a face cu persoana sa. Voiam să duc felul de viaţă pe care îl ducea, cel monahal, pentru ca, în esenţă, P.S. Sebastian este un monah, înlăturând veşmintele de ceremonie şi fastul arhieresc, este un om care a lăsat tot praful acestei lumi pentru Hristos. Un singur sfat personal am primit de la Sfinţia sa: “În singurătate, cu Dumnezeu!” M-am gândit mult la aceste cuvinte şi cred că au devenit dureros de actuale pentru mine acum. Încă nu le-am pus în practică, sunt încă în derivă, dar faptul că nu mai pot fi în mănăstire(cel puţin aşa cred eu) nu însemnă că vreau altceva mai mult decât să fiu cu Domnul în toate clipele vieţii mele.

     Revenind la Prea Sfinţia sa, ştiu că va face din Episcopia Slatinei un model, are toate darurile pentru această lucrare. Îmi cer iertare pentru îndrăzneala cu care am scris aici, poate pentru că sunt mai mare cu doi ani decât P.S., poate pentru că nu-mi mai pasă ce cred oameni. Vreau doar să spun clar că nu e lipsă de respect, dimpotrivă, e un fel de familiaritate caldă pe care n-o am decât când vorbesc cu Domnul, Singurul Căruia mă adresez cu “Tu”. Doresc tuturor celor care au şansa de a participa la Sfintele Liturghii slujite de Prea Sfinţia sa multă bucurie duhovnicească, să se umple de tot harul cuvântului şi prezenţei sale. Iar Domnul să reverse harul Său peste alesul său până la  sfârşit!