Predica sfântului Nicolae Velimirovici

Când Preasfânta Fecioară Maria a împlinit vârsta de trei ani, sfinţii ei părinţi, Iachim şi Ana, au dus-o din Nazareth ca să se consacre slujirii lui Dumnezeu aşa cum promiseseră. Era o călătorie de trei zile din Nazareth la Ierusalim, dar călătorind ca să împlinească o lucrare plăcută lui Dumnezeu, această călătorie nu le-a fost grea. Multe rude ale lui Ioachim şi Ana se strânseseră în Ierusalim ca să ia parte la acest eveniment, la care şi nevăzuţii îngeri ai lui Dumnezeu erau prezenţi. Procesiunea era condusă de fecioare purtând lumânări aprinse în mâini; urma Sfânta Fecioară, încadrată de o parte de mama sa, iar de cealalta, de tatăl său. Fecioara era înveşmântată în haine măreţe şi împodobită, cum se cuvenea “Fiicei Împăratului şi Miresei lui Dumnezeu”(Psalmul 45, 13-15) În urma lor veneau multe rude şi mulţi prieteni, cu  lumânări aprinse în mâini. Cincisprezece trepte duceau la Templu. Ioachim şi Ana au ridicat-o pe Fecioară pe prima treaptă, apoi ea singură a suit repede până în vârful scării, unde a fost întâmpinată de Marele Preot Zaharia, care urma să devină tatăl Sf. Ioan Înaintemergătorul. Prinzând-o de mâini, a condus-o nu numai în Templu, ci chiar în “Sfânta Sfintelor”, cel mai sfânt dintre locurile sfinte, în care nimeni altcineva nu intra decât Marele Preot, şi acesta numai o dată pe an. Sf. Teofilact al Ohridei spune că Zaharia “era afară şi era posedat de Dumnezeu” când a condus-o pe Fecioară în cel mai sfânt loc din Templu, în spatele celei de-a doua cortine – altfel fapta sa nu poate fi explicată.

Părinţii Mariei au oferit apoi sacrificii Domnului conform Legii, au primit binecuvânţările preoţilor şi s-au întors acasă. Preasfânta Fecioara a rămas la Templu şi a locuit acolo  nouă ani întregi. Cât au fost în viaţă, părinţii au vizitat-o deseori, mai ales Dreapta Ana. Când Domnul i-a chemat pe părinţi din această lume, Preasfânta Fecioară a rămas orfană şi nu voia să părăsescă Templul până la moarte sau până la căsătorie. Pentru că aceasta era împotriva Legii lui Israel, ea a fost dată Sf. Iosif, ruda sa din Nazareth, după ce a împlinit 12 ani. Ca fecioară logodită, ea putea să trăiască în feciorie şi astfel să-şi împlinească dorinţa şi  să satisfacă formal şi Legea, căci nu se pomenea atunci în Israel ca fecioarele să jure feciorie până la moarte. Preasfânta Fecioară Maria a fost prima dintre fecioarele consacrate pe viaţa, prima dintre miile si miile de feciori şi fecioare care i-au urmat Ei în Biserica lui Hristos. Sursa: http://www.johnsanidopoulos.com/2010/11/entry-into-temple-of-most-holy.html

Vezi: 
Nevointa trupească stă în împlinirea trupească a poruncilor evanghelice. Aici intră: împărţirea milosteniei materiale, primirea de străini, împăr­tăşirea de feluritele nevoi si suferinţe ale omenirii nevoiaşe si suferinde. Aici intră întreaga înţelepciune [fecioria] a trupului, înfrânarea de la mânie, de la răsfăţ, de la distracţii şi răspândire, de la batjocorirea şi judecarea aproapelui, de la toate cuvintele prin care se vădeşte răutatea şi necurăţia inimii. Aici intră postirea, privegherea, cântarea psalmilor, plecarea genunchilor, starea în picioare la ru­găciunea din biserică şi din chilie. Aici intră ascultările mănăstireşti si celelalte nevoinţe dinafară.Continuare la:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/