Martie, 1977
În numele Tatălui, al Fiului si al
Sfântului Duh.
Când citim cuvintele Mântuitorului Care
vorbeşte despre modul simplu şi fără de griji
în care putem trăi, nu îngrijindu-ne de mâncare şi băutură, nici
preocupându-ne cu ce să ne îmbrăcăm trupurile noasre – ne încearcă/ inundă două
sentimente contradictorii. Pe de o parte gândim: da, ce simplu ar fi, de ce să
nu trăim aşa? De ce să nu renunţăm la responsabilităţile noastre, de ce să nu
alungăm grijile care ne chinuiesc permanent? Pe de altă parte, viziunea opusă:
dar este imposibil! Atunci ne confruntăm cu două întrebări: Poate fi ceva spus
de Hristos cu adevărat imposibil?Sunt poruncile sale un mod de viaţă?
Mi se pare mie că putem reconcilia
reacţiile opuse în suflete luând în considerare condiţiile stringente pe
care această libertate le impune. Dacă
vrem să trăim aşa cum spune Hristos, căutând numai Împărăţia Cerurilor şi
dreptatea ei în speranţa că toate
celelalte ni se vor adăuga nouă, trebuie să ne schimbăm radical întreaga
noastră atitudine faţă de viaţă şi să încetăm de a mai trăi aşa cum o facem
acum. Dreptatea Împărăţiei Cerurilor constă în a-L iubi pe Dumnezeu cu toată
inima noastră, cu toată mintea noastră, cu toată puterea noastră şi pe
aproapele nostrum ca pe noi înşine. Aceasta înseamnă că nimic, dar absolute
nimic nu poate rămâne în viaţa noastră în afara dragostei de Dumnezeu şi de
aproapele. Înseamnă că toate gândurile noastre, toate puterile noastre, toată
inima noastră trebuie să fie devotate nu nouă înşine, ci altuia – lui Dumnezeu
şi aproapelui nostru. Înseamnă că tot ceea ce posedăm, tot ceea ce ne dă
mângâoere şi bucurie, aparţine lui Dumnezeu şi aproapelui nostru, înseamnă că
tot ceea ce folosim peste necesităţile noastre stricte răpim de la Dumnezeu şi de la aproapele
nostru.
Nimic din ceea ce avem nun e apartine nouă;
tot ceea ce folosim peste simpla necessitate am furat de la altul; tot ceea ce
nu împărţim de bunăvoie, cu dragoste, ne desparte de miracolul Împărăţiei
dragostei lui Dumnezeu. Dacă asta va deveni atitudinea noastră, va fi uşor să
trăim prin credinţa în Dumnezeu şi în mila aproapelui, pentru că va însemna să
trăim într-o sărăcie fizică şi spirituală atât de lipsită de invidie încât nu o
putem concepe.
Acum vedem ce se ascunde în substratul
cuvintelor atât de simple ale lui Hristos: uită de toate, Tatăl va avea grijă
de tine. Ele înseamnă: să ai numai grijile
care sunt de la Dumnezeu, grija răstignită pe cruce a Dumnezeului celui
viu pe Golgota, şi atunci vei intra în acea Împărăţie unde nu ai nevoie de
nimic şi Dumnezeu într-adevăr îţi dă toate.
Mitropolitul Antonie de Suroj
When
we read the words of the Saviour which speak of the simple and carefree way in
which we could live, not considering about food and drink, not bothering about
how to clothe our bodies — we are filled with two conflicting feelings. On the
one hand we think: yes, how simple that would be, and why not live like that?
Why not cast off responsibility, why not cast off worry which constantly
torment us? On the other hand, the opposite view: but that is impossible! Then
we are faced with the question: can something that Christ says really be
impossible? Surely His commandments are a way of life?
It
seems to me that we can reconcile the opposing reactions in our souls by taking
account of the stringent conditions that this freedom imposes. If we want to
live as Christ says, seeking only the Kingdom of Heaven
and its righteousness in the hope that everything else will be added thereto,
we must radically change our whole attitude to life, and stop living in the way
we d The righteousness of the Kingdom
of Heaven consists in
loving God with our whole heart, with all our mind, with all our strength, and
our neighbour as ourselves. That means that nothing, absolutely nothing, must
remain in our lives that cannot be called love of God and love of our
neighbour. It means that all our thoughts, all our powers, our whole heart must
be devoted not to ourselves but to another — to God and to our neighbour. It
means that everything that we possess, which gives us comfort and joy, belongs to God and our neighbour; it means
that whatever we make use of over and above strict necessity, we are taking
away from God and our neighbour.
Nothing
that we have belongs to us; whatever we make use of, beyond bare necessity, we
have stolen from someone else; whatever we do not part with of our free will,
lovingly, we are seizing away from the miracle of God's kingdom of love. If
this were to become our attitude, it would be easy to live by faith in God and
the mercifulness of one's neighbour, for it would mean living in spiritual
poverty and physically in such uncovetousness as we cannot conceive of.
Here
we see what lies behind the easy words of Christ: forget everything, the Father
will look after you. They mean: have only the cares which are God's, the
crucified care of the living God on Golgotha,
and then you will enter that Kingdom, where you need nothing, and God will
indeed provide everything.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu