Înălţarea Sfintei Cruci

            

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

            Am ţinut zilele acestea sărbătoarea Sfintei Cruci. Este în Sfânta Scriptură un pasaj în care Domnul ne spune: “ Nimeni nu are mai mare dragoste decât cel care îşi pune viaţa pentru aproapele său.” Şi aceste cuvinte rezolvă antinomia dintre oroarea crucii şi slava ei, dintre moare şi înviere. Nu este nimic mai glorios, mai plin de inspiraţie şi mai minunat decât să iubeşti şi să fii iubit.

            Şi să fii iubit de Dumnezeu, cu toată viaţa şi cu toată moartea Unuia- Născut Fiului Său, şi să vă iubiţi unii pe alţii   cu preţul întregii voastre vieţi şi, la nevoie, al morţii voastre, este o tragedie, dar mai ales o faptă slăvită.

            În canonul Sf. Liturghii spunem: “Sfânt şi Preasfânt eşti Tu, Doamne, şi Unul-Născut Fiul Tău şi Sfântul Tău Duh. Sfânt şi Preasfânt eşti Tu, fiindcă aşa ai iubit lumea încât şi pe Fiul Tău Unul–Născut L-ai dat, pentru ca cel ce va crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică, El Care a venit şi a împlinit tot ceea ce fusese rânduit spre folosul nostru, şi în noaptea în care a fost vândut, - nu! – în noaptea când S-a dat pe Sine Însuşi, a luat pâinea, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor Săi…”

            Aceasta este dragostea dumnezeiască. Din când în când cineva îşi dă viaţa mai uşor decât i-ar fi să ofere viaţa cuiva foarte iubit şi Dumnezeu-Tatăl tocmai aşa a făcut. Dar aceasta nu micşorează valoarea sacrificiului de sine pentru salvarea unei persoane sau a întregii lumi.  

            Deci, când ne gândim la Cruce tebuie să cugetăm la misterul straniei întrepătrunderi dintre victorie şi tragedie. Crucea, obiectul unei morţi infamante, unei morţi ca pedeapsă la care criminalii erau condamnaţi, devine obiectul victoriei, pentru că moartea lui Hristos a fost a unui innocent, pentru că a fost o dăruire de Sine din dragoste. De aceea, Sf. Ap. Pavel poate spune: “Nu eu, ci Hristos Care trăieşte în mine.” Dragostea dumnezeiască îl umple cu totul, aşa că nu mai rămâne loc pentru nici un alt gând sau sentiment, de nici o apropiere,  în afara dragostei, o dragoste care se dăruieşte fără reserve, jertfelnică, răstignită, dar dragoste exultând de bucuria vieţii.

 

In the Name of the Father, the Son and the Holy Ghost.

            We have been keeping these days the Feast of the Exaltation of the Cross. There is a passage in the Gospel in which the Lord says to us, "No one has greater love than he who gives his life for his neighbour". And these words resolve the antinomy between the horror of the Cross and the glory of it, between death and the Resurrection. There is nothing more glorious, more awe-inspiring and wonderful than to love and to be loved. And to be loved of God with all the life, with all the death of the Only-Begotten Son, and to love one another at the cost of all our life and, if necessary, of our death is both tragedy but mainly victory.

Metropolitan Anthony of Sourozh

Read more: 

http://www.mitras.ru/eng/eng_238.htm