“...spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai
faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!Învăţaţi să faceţi binele,
căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe
văduvă!”
“Veniţi
să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca
zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.”(Isaia
1,15-19)
Fiecare
are nevoie de o curăţire frecventă. Acumularea cotidiană de mizerie este
neplăcută şi nesănătoasă. Dacă ne spălăm cu grijă, neocolind niciun loc murdar,
atunci vom fi revigoraţi şi sănătoşi,
dar dacă ignorăm unele locuri pentru mult timp, ele vor fi infestate şi ne vor
îmbolnăvi
Postul Mare este un timp pentru
curăţirea atentă. Înlăuntrul nostru pot fi rele: gânduri, sentimente,
priorităţi şi obiceiuri, care nu sunt imediat vizibile, dar sunt neplăcute lui
Dumnezeu.
Acesta este timpul unei conştiente
încercări de a înlătura relele noastre deprinderi, aşa cum înlăturăm anumite mâncăruri.
Cum să facem aceasta? Prin ascultare şi căutare, cu sârguinţă şi stabilindu-ne propriile
priorităţi. Şi ne vor duce la fapte împlinite cu inima plină de milă:
“Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi
dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”
De ce trebuie să facem tot acest
efort? Fiindcă anumite pete sunt aşa de întunecate şi înrădăcinate încât numai
cu mare efort putem să le curăţăm, iar urâciunea şi mirosul lor rău ar fi mereu
cu noi, dar dacă Domnul vede hotărârea
noastră şi truda, le spală, aşa încât cârmâzul păcatelor noastre şi chiar al
naturii noastre păcătoase vor fi şterse şi uitate, şi nu se vor întorce să ne
infesteze din nou.
“Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De
vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca
purpura, ca lâna albă le voi face.”
Iar cei ce luptă, cu oinimă bună şi
cinstită, vor moşteni bunătăţile pământului şi-L vor cunoaşte pe Domnul.
1.
|
Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos,
pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz
şi Iezechia, regii lui Iuda.
|
Ascultă, cerule, şi ia aminte,
pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au
răzvrătit împotriva Mea.
|
|
Boul îşi cunoaşte
stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul
Meu nu Mă pricepe.
|
|
Vai ţie neam păcătos, popor
împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei
au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au
spatele.
|
|
Pe unde să mai fiţi
loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată
inima slăbănogită.
|
|
Din creştet până în
tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi
şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
|
|
Ţara voastră este pustiită,
cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea
ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
|
|
Sionul ajuns-a ca o colibă într-o
vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată!
|
|
Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi
lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
|
|
Ascultaţi cuvântul Domnului, voi
conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al
Gomorei!
|
|
Ce-mi foloseşte mulţimea
jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci
şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de
ţapi!
|
|
Când veneaţi să le aduceţi, cine
vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
|
|
Nu mai aduceţi daruri
zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi
adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e
nelegiuire!
|
|
Urăsc lunile noi şi sărbătorile
voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
|
|
Când ridicaţi mâinile voastre
către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile
voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă,
curăţiţi-vă!
|
|
Nu mai faceţi rău
înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
|
|
Învăţaţi să faceţi
binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului,
apăraţi pe văduvă!
|
|
Veniţi să ne judecăm, zice Domnul.
De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor
fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
|
|
De veţi vrea şi de Mă
veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
|
|
Iar de nu veţi vrea şi
nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.
Isaia1, 1-20
|
Părintele
Seraphim Holland, biserica ortodoxă rusă Sfântul Nicolae, McKinney, Texas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu