marți, 28 februarie 2017

Prima săptămână a Postului Mare




          “...spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”
 “Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.”(Isaia 1,15-19)
          Fiecare are nevoie de o curăţire frecventă. Acumularea cotidiană de mizerie este neplăcută şi nesănătoasă. Dacă ne spălăm cu grijă, neocolind niciun loc murdar, atunci vom fi  revigoraţi şi sănătoşi, dar dacă ignorăm unele locuri pentru mult timp, ele vor fi infestate şi ne vor îmbolnăvi
          Postul Mare este un timp pentru curăţirea atentă. Înlăuntrul nostru pot fi rele: gânduri, sentimente, priorităţi şi obiceiuri, care nu sunt imediat vizibile, dar sunt neplăcute lui Dumnezeu.
          Acesta este timpul unei conştiente încercări de a înlătura relele noastre deprinderi, aşa cum înlăturăm anumite mâncăruri. Cum să facem aceasta? Prin ascultare şi căutare, cu sârguinţă şi stabilindu-ne propriile priorităţi. Şi ne vor duce la fapte împlinite cu inima plină de milă:
          “Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!”
          De ce trebuie să facem tot acest efort? Fiindcă anumite pete sunt aşa de întunecate şi înrădăcinate încât numai cu mare efort putem să le curăţăm, iar urâciunea şi mirosul lor rău ar fi mereu cu noi, dar dacă Domnul  vede hotărârea noastră şi truda, le spală, aşa încât cârmâzul păcatelor noastre şi chiar al naturii noastre păcătoase vor fi şterse şi uitate, şi nu se vor întorce să ne infesteze din nou.
          “Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.”
          Iar cei ce luptă, cu oinimă bună şi cinstită, vor moşteni bunătăţile pământului şi-L vor cunoaşte pe Domnul.
        
         
1.
Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda.
2.
Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.
3.
Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.
4.
Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele.
5.
Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.
6.
Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate.
7.
Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei.
8.
Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată!
9.
Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10.
Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
11.
Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi!
12.
Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
13.
Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14.
Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
15.
Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă!
16.
Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
17.
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
18.
Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.
19.
De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca.
20.
Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte. 
 Isaia1, 1-20

Părintele Seraphim Holland, biserica ortodoxă rusă Sfântul Nicolae, McKinney, Texas




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu