Rugăciunea
Sfântului Efrem explicată
Rugăciunea Sfântului Efrem se întâlneşte
pretutindeni în Postul Mare şi se foloseşte în toate slujbele săptămânale,
precum şi la rugăciunile de acasă.
Această rugăciune este cam ca “Tatăl
nostru”: când ucenicii i-au cerut Domnului să-i înveţe cum să se roage, El le-a
spus “rugaţi-va aşa” şi le-a rostit “Tatăl nostru”, dându-ne astfel şi nouă un
model de cum să ne rugăm şi o rugăciune perfect adecvată. Tot aşa trebuie să
vedem şi rugăciunea Sf. Efrem Sirul. Conţinutul ei este cu adevărat sublim şi
ne învaţă modul corect de a ne apropia de Dumnezeu în rugăciune, ne învaţă cum
să ne gândim pe noi înşine şi ce să cerem.
Fiecare
ar trebui să spună această rugăciune zilnic în timpul Postului Mare. Datorită
modului fizic în care spunem această rugăciune(se face cu metanii şi
închinăciuni), are calitatea remarcabilă de a transpune sufletul în starea
potrivită. Am putea merge chiar mai departe spunând că, dacă rugăciunea Sf.
Efrem ar fi rostită cu atenţie măcar o dată de-a lungul Postului şi nimic
altceva nu s-ar făptui, s-ar putea susţine că creştinul s-a rugat bine.
Realitatea vieţii noastre răspândite,
ocupate şi deseori leneşe este că nu ne rugăm îndeajuns sau cu destulă atenţie,
sau în starea de suflet potrivită. Dacă o persoană persistă în rugăciunea Sfântului
Efrem, indiferent cât de bine face rugăciunile celelalte sau citirile
duhovniceşti, el are o direcţie de viaţă şi este înrădăcinat în cel mai
important aspect al conduitei unui creştin în timpul Postului Mare.
Desigur că să se roage doar cu
rugăciunea Sf. Efrem nu este suficient unui creştin, dar un păstor trebuie să
prescrie “paşi de prunc pentru picioare de prunc”, şi toţi trebuie să rostim
această rugăciune atent, cu grijă, fără greş. Cine va lua în considerare acest
sfat curând va vedea roadele acestei practici.
Rugăciunea Sfântului Efrem se găseşte
în orice carte de rugăciuni ortodoxă. (Există multe surse pe internet, cuprinzând
şi cateheze).
Ca orice lucru care merită făcut,
rugăciunea Sfântului Efrem presupune ceva practică înainte de a-i simţi
întregul folos. Sunt metanii şi închinăciuni în timpul rugăciunii şi o serie de
repetiţii. Pentru cei ce sunt obişnuiţi, acest efort fizic şi aceste repetiţii eliberează
mintea şi pătrund sufletul. Nu putem înţelege decât dacă le practicăm, altfel o
persoană fără practică le va considera prea complicate sau, mai rău, un exemplu
de repetare “în deşert”, pe care Sfânta Scriptură o interzice. Cel ce are
urechi de auzit şi gură de rostit şi braţe să-şi facă semnul Sf. Cruci, şi
genunchi să şi-i plece, va înţelege!
Rugăciunea Sf. Efrem este spusă în
două feluri în biserică. Cel mai bun mod de a o spune acasă este “pe larg”, de
două ori pe zi, la rugăciunile de dimineaţă şi de seară. Dacă o persoană nu
este motivată îndeajuns să spună rugăciunile de dimineaţă şi de seară, cel
puţin această rugăciune să o spună! (...)
Oricum am face metaniile şi
închinăciunile, să avem grijă să nu “fluturăm cu mâna prin aer” în loc de
semnul crucii. Unii fac metaniile şi închinăciunile fără grijă, iar când se
închină parcă alungă muşte. “Toate să fie făcute în bună rânduială.”
Autorul
are multe amintiri despre această rugăciune spusă demult, mai ales în biserică
şi cu copiii. Biserica era întunecată, doar lumânările aprinse, iar preotul
stătea în faţa uşilor împărăteşti. Era multă linişte şi numai vocea lui şi fâşâitul
făcut de metanii şi închinăciuni se auzea. Toţi
făceau toate în acelaşi timp; acesta era totdeauna un moment de profundă
sfinţenie. Şi îmi amintesc cum îmi doream uneori ca această stare să nu treacă
niciodată. Era un sentiment că ceva profund bun şi important se petrecea. Un
amestec de tristeţe pentru condiţia mea de om şi multă nădejde în Dumnezeu că
voi fi cândva mai bine îmi inundau sufletul. De multe ori simţeam căldură. Dar
cu sublimul era totdeauna amestecat şi realul – gâfâieli, respiraţie îngreuiată,
suspinele copiilor făcând nişte metanii foarte creatoare. Când trebuia să spun
rugăciunile Trisaghionului imediat după rugăciunea Sfântului Efrem, trebuia
uneori să lupt ca să nu se simtă că mi-am pierdut răsuflarea!
Părinţi, spuneţi această rugăciune cu
copiii voştri! Ştiu că uneori este un adevărat circ, dar de unde să înveţe ei
evlavia dacă nu de la voi? Rugăciunea nu este totdeauna curată şi frumoasă cu
copiii, dar vă veţi bucura că v-aţi dat această osteneală. Plecaţi acasă cu gândul
de a spune această rugăciune în fiecare zi a săptămânii din Postul Mare!
Acest
articol este disponibil în limba engleză la:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu