În numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh.
Postul este timp
pentru pocăinţă, un timp în care inima noastră de piatră trebuie preschimbată
de Dumnezeu într-o inimă de carne, din nesimţitoare trebuie să devină
sensibilă, din rece şi dură, caldă şi deschisă către ceilalţi şi către Dumnezeu
Însuşi, într-adevăr.
Postul este timp al
înnoirii, când, ca primăvara, totul devine nou; când viaţa noastră, care
intrase într-o zonă de crepuscul, devine vie cu toată intensitatea pe care
Dumnezeu ne-o poate transmite nouă, oamenilor, făcându-ne părtaşi ai Sfântului
Său Duh, prin Sfintele Taine şi prin darul direct al lui Dumnezeu, de natură
divină. Este un timp al reconcilierii, iar reconcilierea este bucurie: este
bucuria lui Dumnezeu şi este bucuria ta:
este un nou început.
Astăzi este ziua
Sfântului Ioan al Scării şi vreau să vă citesc câteva fraze ale sale, care sunt
relevante pentru perioada de timp în care ne aflăm: “Pocăinta, aceasta este
întoarcerea noastră la Dumnezeu, este înnoirea Botezului nostrum; este efortul
nostrum de a reînnoi legământul nostru cu Dumnezeu, făgăduinţa noastră de a ne
schimba viaţa. Este un timp în care putem dobândi smerenie, care înseamnă
pace.; pace cu Dumnezeu, pace cu noi înşine, pace cu întreaga lume creată.
Pocăinţa se naşte din nădejde şi respingerea din disperare. Iar unul care se
pocăieşte este unul care merită pedeapsă şi totuşi pleacă de la tribunal fără a
fi ruşinat, pentru că pocăinţa este pacea noastră cu Dumnezeu. Şi se dobândeşte
printr-o viaţă vrednică străină de păcatele pe care le-am săvârşit în trecut.
Pocăinţa este curăţirea conştiintei noastre. Pocăinţa înseamnă îndepărtarea
oricărei dureri şi a tristeţii.”
Şi dacă ne întrebăm pe
noi înşine cum putem dobândi aceasta, cum putem să-I răspundem lui Dumnezeu
Care ne primeşte aşa cum tatăl îşi primeşte fiul rătăcitor, un Dumnezeu Care
ne-a aşteptat cu dor, Care, deşi respins, nu ne-a părăsit – cum putem noi să-I
răspundem? Iată un scurt cuvânt despre rugăciune: a
“Nu folosiţi în
rugăciune false vorbe înţelepte; pentru că este deseori simpla şi nesofisticata şoaptă a copiilor cea
care Îl bucură pe Tatăl nostrum ceresc. Nu încerca să spui multe când vorbeşti
cu Dumnezeu, fiindcă altfel mintea ta,
în căutarea cuvintelor, se va pierde în ele. Un singur cuvânt rostit de
fariseu a adus mila dumnezeiască asupra lui; un singur cuvânt plin de credinţă
l-a salvat pe tâlharul de pe cruce. Folosirea multor cuvinte în rugăciune ne
risipeşte mintea şi o umple cu imagini. Un singur cuvânt spus lui Dumnezeu
adună mintea în prezemţa Sa. Şi dacă un cuvânt în rugăciunea ta, te mişcă
adânc, dacă îl simţi profund, - rămâi î el, rămâi în el, fiindcă în asemenea
momente Îngerul nostru păzitor se roagă cu noi, fiindcă suntem cinstiţi cu noi
înşine şi cu Dumnezeu.”
Să ne amintim ce spune Sfântul Ioan al Scării, chiar dacă
uitaţi scurtele comentarii (pe care le-am făcut ca să fac textul său mai uşor
de înţeles). Să ne amintim cuvintele sale pentru că el a fost un om care ştia
ce înseamnă să te recurgi la Dumnezeu, să fii bucuria lui Dumnezeu şi să te
bucuri cu El. Ne este oferit acum, într-o vreme când înaintăm către zilele Patimilor, el ne este oferit ca
un exemplu de ce poate face harul divin
ca să transforme un om simplu, obişnuit, într-o lumină a lumii.
Să învăţăm de la el,
să-I urmăm exemplul, să ne bucurăm în ceea ce Dumnezeu poate face cu puterea Sa
într-o fiinţă omenească, şi cu încredere, cu credinţă, cu o bucurie exaltată şi
totuşi senină, să urmăm sfatul, să ascultăm la Dumnezeu cum ne roagă să găsim
un mod de viaţă şi spunându-ne că împreună cu El, în El, vom fi vii, pentru că
El este Adevărul, dar şi Calea şi Viata
veşnică. Amin.
Mitropolitul Antonie de Suroj
9 aprilie 1989
http://masarchive.org/Sites/texts/1989-04-09-1-E-E-S-EM03-019StJohnOfTheLadder.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu