Ajungând la mănăstire,
Părintele Ilarion s-a dus să se inchine icoanei Maicii Domnului de la Iviron.
Pe când se ruga in genunchi inaintea icoanei, un arhimandrit grec, pe care il cunoştea
de la Moscova, l-a recunoscut. S-a plecat dinaintea lui, i-asărutat mâna şi
astrigat: “Părinte Ise! Sfinţite păstorule! Duhovniculeal regelui!”
Curând s-a
răspândit vestea prin mănăstirile atonite că duhovnicul regelui s-a ascuns pe
sine sub infăţişarea de cerşetor. Pretutindeni monahii il intâmpinau cu mare
respect. Dar Pr. Ilarion, ruşinându-se de atenţiace i-dădeau, s-a retras la
pustie, nu departe de mănăstire.[..]
In 1822, un
anume Abdul Robut-Paşa a inconjurat Sfântul Munte cu o armată uriaşă şi le-a
poruncit stareţilor din mănăstiri să se supună autorităţii lui. Reprezentanţi
din toate mănăstirile, inclusiv Pr. Ilarion şi doi monahi de la Dionisiu, au
fost trimişi la Chromitsa cu o petiţie. Pr. Ilarion a stat dinaintea Paşei
arzând de dorinţa de a suferi mucenicie din mâinile unui necredincios. Dar
aflând că Pr. Ilrion era georgian, Paşa a fost cuprins de mare bucurie: el
insuşi era georgian ca oirigine şi fusese răpit de turci in adolescenţă.
Paşa i-a
propus Pr. Ilarion să părăsească mănăstirea şi să se mute in palatul său din
Salonic, promiţându-i tot felul de bunuri materiale. Dar el a refuzat şi a
inceput să condamne necredinţa Paşei. Infuriindu-se, Paşa a inceput să-i blesteme
pe credincioşii ortodocşi, iar cu ei şi pe Preasfânta Născătoarede Dumnezeu.
Părintelui Ilation nu i s-a dat voie să răspundă blasfemiilor Paşei; lui i-au
dat drumul, fiind luaţi prizonieri ceilalţi monahi.
Intorcându-se
la mănăstire, Pr. Ilarion a regretat că n-a putut respinge cum se cuvine
blasfemiile Paşei, care martiriza şi masacra pe alţi creştini. In sfârşit, el a
creut binecuvântarea stareţului să meargă la Salonic, la curtea Paşei. Acolo el
a stat dinaintea Paşei şi i-a infruntat fără frică falsele invăţături:
“Indrăzneşti să negi fecioria Maicii Domnului. Dar insuşi profetul vostru
Mahomed a recunoscut că Iisus s-a născut fără sămânţă dintr-o Fecioară şi că
taina naşterii lui Dumnezeu este mai presus de inţelegerea omenească. El este
adevăratul Dumnezeu care s-a intrupat pentru mântuirea omului, ca să-l salveze
pe omul căzut din cursele păcatului şi ale morţii!” Paşaa inceput să conteste,
dar Sfântul Ilarion i-a zis: “Tu, fiu de părinţi creştini, te afli intr-o aşa
campanie ucigaşă incât ai respins chemările conştiinţei la credinţa cea
adevărată.” Paşa a râs şi a răspuns că este bucuros că ascăpat de “ridicola” credinţă
ortodoxă. “Sunt indatorat celui care m-a răpit de la părinţi şi m-a vândut
turcilor. L-am răsplătit mereu generos pentru fapta sa. Dacă credinţa ta este
intr-adevăr adevărată, de ce ai căzut in mâinile năvălitorilor? De ce iubitul
tău Dumnezeu te-a pedepsit astfel?”
“Ai inţeles
totul greşit, Paşă,” i-a răspuns Sf. Ilarion. “Oare nu orice tată iubitor ia
băţul când fiul se sălbăticeşte? Cu adevărat, el nu face aceasta din ură, ci
din dragoste, dorind să-l salveze pe neştiutor din mari pericole. Iar când
tatăl vede că fiul s-a indreptat, aruncă băţul in foc. Domnul a ingăduit aceste
necazuri să cadă asupra noastră din cauza păcatelor noastre.Tu eşti un
instrument in mâinile Domnului: când El o să vadă că ne-am indreptat purtările,
pe tine te va arunca in foc!”
Timp de trei
zile SfântulI larion l-a infruntat astfel pe Paşă in palatul său, dorind să-l
infurie aşa de tare incât să poruncească uciderea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu