Ieroschimonahul Ilarion cel Nou Georgianul(în lume Ise
Qanchaveli) s-a născut iîn 1776 îin satul Losiantkhevi din districtul Shorapani, Kutaisi.
Părinţii lui, Khakhuli şi Mariam Qanchaveli, erau nobili de Dumnezeu temători
şi evlavioşi. Unchiul său, sihastrul ierodiacon Stepan, l-a luat pe copilul de
şase ani iîn iîngrijirea sa. Când
Stepan a răposat, Ise s-a dus la mănăstirea Tabakini, dar aflândcă
s-adeschis un seminar la Tibilisi, s-a îndreptat într-acolo. In drumul său, Ise s-a
oprit la episcopul Athanasios de Nikozi să ia binecuvântare, dar episcopul, încântat de ruga
fierbinte a tânărului, l-a sfătuit să se intoarcă acasă la familia lui: “Fiul meu,
vei învăţa mult mai multe în pustie decât în clasă. Intoarce-te
acasă şi Domnul, învătându-te prin rugăciune, te va conduce pe o cale care va
folosi poporului şi Bisericii noastre!”
Ise s-a întors în sânul familiei, iar tatăl său l-adus la Kutaisi ca să fie
crescut la curtea regelui Imertian. Regele Solomon II (1789-1815) şi- dat seama
repede că tânărul Ise îi depăşeşte pe toţi curtenii în evlavie şi l-a numit învăţătorul
şi povăţuitorul său duhovnicesc. La sugestia regelui, Ise s-a căsătorit cu
prinţesa Mariam. Curând după căsătorie, smeritul curtean a fost hirotonit preot
şi numit duhovnic al bisericii de la curte. Numai doi ani mai târziu, prinţesa
Miriam a răposat, lăsându-l pe Părintele Ise văduv.
După anexarea regatului Kartli-Kakheti de către Rusia
imperială, curtea ţarului a intensificat corespondenţa diplomatică cu Regele
Solomon II. Regele a fost presat să unească regatul său Imeretian cu Rusia.
Solomon a convocat un consiliu de nobili şi au decis că Imereti va rămâne
independent până la moartea regelui, menţinând relaţii prieteneşti cu Rusia.
Regele neavând moştenitor, s-a mai hotărât ca la moartea lui, ţarul să obţină
jurisdicţie asupra regiunii. Dar climatul in Georgia a devenit din ce în ce mai
tensionat, subminând capacitatea curţii de a o conduce. In urma trădării, regele
a fugit in Turcia.
Protoprezbiterul Ise Qanchaveli l-a însoţit pe
rege în exil, rămânând cu el până la sfârşit. In 1815 Ise a fost amnistiat, împreună cu
familia fostului rege, de către ţarul Alexandru I (1801-1825). Planul său era să
se retragă in singurătate în satul său
natal, dar văduva regelui Solomon II, Regina Marim, l-a chemat la Moscova, unde
era ţinută în captivitate. Părintele Ise i-a adus o părticică din Lemnul
Sfintei Cruci, care aparţinuse regelui, pe care ea a păstrat-o în biserica domnească.
Dar viaţa la curte era obositoare pentru Părintele Ise, aşa că, schimbându-se în haine de cerşetor,
el a plecat spre Muntele Athos în 1819. Părintele Ise s-a înfăţişat sfinţilor părinţi de la Athos
ca un pelerin necunoscut. A vizitat mai întâi M-rea Iviron şi de acolo a
traversat întreaga peninsulă până la M-rea Dionisiu. In 1821, Isea fost
tuns monah cu numele Ilarion.
La călugărie, el a cerut permisiunea să poarte tot zdrenţele
cele vechi. Părintele Ilarion şi-a implinit cu dragoste toate ascultările. Era descurajat
doar de necunoaşterea limbii greceşti, care îl împiedica să asculte şi să inţeleagă
cuvântul lui Dumnezeu în timpul slujbelor bisericeşti. In cele din urmă, a primit îngăduinţa de
la Stareţul M-rii Dionisiu să imprumute câteva din manuscrisele georgiene
aflate in vasta colecţie a mănăstirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu