În 1978, Aleksandr
Soljenitin a fost invitat să susţină un discurs la Universitatea Harvard. « O
lume scindată » a primit critici dure, dar şi aprecieri superlative. Până în
prezent, dezbaterile despre viziunea sa asupra lumii occidentale nu s-au
încheiat. Textul discursului, adresat în primul rând absolvenţior universităţii
americane, apoi publicului american şi occidental, este încă actual şi
semnalele de alarmă trase atunci sunt valabile şi acum. Am putea cu uşurinţă să
extindem observaţiile sale critice şi asupra lumii est-europene, care cu atâta
entuziasm a îmbrăţişat sistemul occidental. Dacă în acest discurs critică sever
modul de viaţă şi cultura americană, azi ar putea la fel de bine să critice
Europa orientală şi Rusia.
Ce ne spune acum
discursul său? A luat cineva aminte la avertismentele sale ? A fost prea critic
sau prea blând în judecăţile sale ? Sigur a iubit adevărul mai
presus decât orice atunci când şi-a expus
opiniile necosmetizate. Despre
adevăr crede că “ deseori are rădăcinile dulci; este aproape invariabil amar”,
totuşi nu ezită să rostească multe adevăruri supărătoare.
În lumea noastră se poate
vedea cu ochiul liber o scindare între două puteri capabile să se distrugă
reciproc, scindare adâncă, nerezolvabilă pe cale diplomatică. Ea poate duce la
dezastru, pentru că o împărăţie divizată înterior nu poate să stea.
Avem atâtea lumi închise în
sine câte culturi există, multe străine modului de gândire occidental. O
astfel de lume a fost Rusia, iar occidentalii n-au înţeles-o niciodată, cum
nici acum nu înţeleg decât propriul model cultural. Lumea europeană modernă a colonizat spaţii extinse de pe glob, privind cu dispreţ valorile
popoarelor cucerite. ( Exterminând populaţii întregi în America de Nord şi de
Sud, creştinând cu forţa oameni care aveau libertatea dată de Dumnezeu să
aleagă, transformând în sclavi africani şi indieni numai pentru că aveau altă
culoare a pielii, alt tip de civilizaţie şi altă cultură). Cuceririle acestea s-au
dovedit precare şi scurte. Totuşi cuceritorii au continuat să se considere
superiori în orbirea lor, crezând că toate popoarele de pe planetă trebuie să
ajungă la nivelul sistemului occidental
contemporan, la democraţia pluralistă şi la modul lor de trai. E o concepţie
falsă, născută din neputinţa de a înţelege si tolera alte culturi. Soljenitin
crede că lumile diverse nu pot să se transforme una într-alta fără violenţă.(Şi
e atâta violenţă în lumea de azi în numele democraţiei !!!)
El observă că atât Vestul,
cât şi Statele Unite suferă un declin
continuu ; în primul rând, o lipsă de curaj civic la nivel individual,
dar şi social, mai ales în rândul elitelor intelectuale care nu mai iau poziţie
publică, complăcându-se într-o stare de pasivitate, depresie şi perplexitate.
Astfel, politica de stat se bazează pe slăbiciune(de caracter) şi pe laşitate.
Paradoxal, oamenii aceştia au izbucniri de inflexibilitate în faţa celor care
nu le pot opune rezistenţă, dar rămân muţi în faţa celor puternici.
« Mai este nevoie să spun că
încă din Antichitate, declinul curajului a fost considerat primul simptom al
sfârşitului ? »
Căutând prosperitatea şi
fericirea pământească, omul occidental s-a angajat într-o luptă care l-a umplut
de anxietate, şi a căzut în depresie din cauza permanentei competiţii (În
prezent depresia este a treia maladie ca extindere în lume!). El a pierdut din
vedere dezvoltarea spirituală. Tinerilor li se pot asigura sănătatea trupească,
fericirea, divertismentul, tot felul de bunuri materiale şi mai ales bani. Aşa
că autorul se întreabă retoric : « De ce şi de dragul cui şi-ar mai risca
cineva viaţa lui atât de preţioasă în apărarea binelui comun ? »
Societăţile vestice sunt legaliste, cred în rezolvarea prin lege a
tuturor conflictelor, ignorând astfel alte criterii. Sacrificiul de sine sau renunţarea în favoarea altuia sună ca o
absurditate. O societate lipsită de lege e teribilă, dar una care se limitează numai
la litera legii e la fel de rea, nu aduce beneficii societăţii., « creează
o atmosferă de mediocritate spirituală care paralizează cele mai nobile
impulsuri ale omului ».
Nu există libertatea de a
face binele, orice persoană angajată în
lucrarea binelui comun este respinsă de parlament şi de presă şi nu are nici o şansă de succes. Astfel
triumfă mediocritatea sub masca democraţiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu