Ceea
ce este adevărat despre noi personal este adevărat şi despre bisericile
noastre. Ele sunt numite de Hristos familii, comunităţi de creştini, un grup de
oameni uniţi prin dragoste desăvârşită, prin dragoste jertfelnică, o dragoste
care este, de fapt, dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Biserica a fost numită,
şi mai este încă, grupul de oameni a
cărui trăsătură distinctivă este întruparea dragostei lui Dumnezeu. Şi totuşi,
ceea ce vedem în toate bisericile nu este miracolul dragostei divine.
De la bun început , Biserica a fost
construită după imaginea Statului – ierarhic, strict, formal. De aceea am dat
greş şi nu suntem ceea ce erau primele comunităţi creştine. Tertulian scriind
în apărarea creştinilor îi spunea Împăratului Romei: “ Când oamenii ne
întâlnesc, se opresc şi zic “Cum se
iubesc aceştia unii pe alţii!” Dar noi nu suntem o comunitate despre care să se
poată spune aşa. Şi trebuie să învăţăm să devenim ceea ce Dumnezeu a vrut
pentru noi, o condiţie care odată a existat: să recreăm comunităţi, biserici,
parohii, dioceze, patriarhate, întreaga Biserică, în aşa fel încât viaţa
noastră reală să fie dragoste. Încă nu am învăţat aceasta.
Şi astfel, când ţinem praznicul
Triumfului Ortodoxiei, trebuie să ne reamintim că Dumnezeu a învins, că noi
mărturisim adevărul, Adevărul lui Dumnezeu, El Însuşi întrupat şi revelat, şi
că este o mare răspundere individuală şi colectivă, că nu trebuie să fim trădăm
ceea ce mărturisim prin felul cum trăim. Un teolog vestic a spus că putem să
proclamăm întregul adevăr al Ortodoxiei şi în acelaşi timp să-l profanăm prin
felul în care trăim, arătând prin viaţa noastră că acestea sunt numai vorbe
goale, nu o realitate sufletească. Trebuie să ne căim de acest păcat, să ne
schimbăm, să devenim astfel de persoane încât oamenii, întâlnindu-ne, să-L vadă
pe Dumnezeu, Adevărul lui Dumnezeu, Lumina lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu
în noi. Atât timp cât nu vom împlini acestea, nu vom lua parte la Triumful
Ortodoxiei. Dumnezeu a triumfat, dar pe noi ne-a pus responsabili pentru
triumful Său în întreaga omenire.
Deci, să învăţăm să trăim în acord cu
Sfânta Evanghelie, care este Adevărul şi Viaţa, nu numai individual, ci şi
colectiv şi să edificăm societăţi de creştini care să fie revelatoare ale
Evangheliei, astfel încât lumea, uitându-se la ei să spună: “Haideţi să ne
reformăm instituţiile, să ne remodelăm relaţiile, să înnoim tot ceea ce s-a
învechit sau a pierit şi să devenim o nouă societate în care Legea lui
Dumnezeu, Viaţa lui Dumnezeu, să poată prospera şi triumfa. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu