În
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
De ce postim? De ce facem sacrificii?
De ce stăm la slujbe îndelungate? Acelora dintre noi care au început să se
îndoiască şi să şovăie după numai două săptămâni de Post, Biserica le aduce azi
un răspuns. Acest răspuns este în persoana Sfântului Grigorie Palama,
arhiepiscopul Salonicului din veacul al XIV-lea, căruia îi este dedicată
această duminică.
Pentru mulţi dintre voi Salonicul este
foarte departe. Nu şi pentru mine, fiindcă în urmă cu douăzeci şi cinci de ani
am trăit şi am lucrat acolo. În privinţa Sfântului Grigorie Palama, am observat
două lucruri. În primul rând, am
observat cum praznicul Sfântului Grigorie este încă sărbătorit azi, cu sfintele
sale moaşte purtate în procesiune prin oraş, escortate de marinari şi
poliţişti. Ne putem întreba de ce aceste
rămăşiţe pământeşti sunt încă ţinute la mare cinste.
În al doilea rând, am fost să vizitez
un loc sus pe deal, în spatele oraşului Kavalla, lângă Salonic. Acolo se poate
încă vedea o peşteră săpată în stâncă – acesta a fost casa Sfântului Grigorie
înainte de a fi consacrat arhiepiscop. În peşteră a petrecut el ani îndelungaţi
postind şi rugându-se, neţinând seamă de trup, ci îngrijindu-se de curăţia
inimii şi a minţii sale. Aşa a primit darurile Duhului Sfânt, a ajuns să-L
cunoască pe Dumnezeu.
În timp ce Sfântul Grigorie trăia în
postire şi rugăciune deplină, trăia şi un filosof grec, un helenist numit
Valaam. El susţinea că, raţional, nu poţi să-L cunoşti pe Dumnezeu;
într-adevăr, Dumnezeu era incognoscibil şi inaccesibil minţii omeneşti. Auzind
şi apoi studiind filisofia lui Valaam, Sfântul Grigorie a recunoscut în aşa-zisa
logică a lui Valaam o blasfemie, o erezie. El şi-a dat seama că lui Valaam îi
lipseşte curăţia inimii şi de aceea mintea şi logica lui era logica celor fără
de Dumnezeu, ce se încred numai în puterea minţii lor şi în imaginaţie, care
sunt ale creaţiei, nu ale Creatorului.
Fiindcă dacă Valaam ar fi avut
dreptate, atunci toată lucrarea lui Hristos pentru noi, de la conceperea şi Naşterea
Sa ca om, circumcizia lui, Aducerea lui la Templu, Botezul, Răstignirea,
Înviera şi Înălţarea Lui la ceruri, până la trimiterea Duhului Sfânt la
Pogorâre, ar fi inutile. Spre deosebire de Valaam, Sfântul Grigorie spune că, de când Hristos a
devenit om şi parte a creaţiei, El a
făcut natura umană potenţial sfântă – ca natura Sa umană. Trimiţând Duhul Sfânt
la noi, El ne-a dat acces deplin la sfinţenie. La fel cum soarele ne este
cunoscut prin energiile lui de căldură şi lumină, Dumnezeu poate fi cunoscut de
noi prin energiile necreate ale Duhului
Sfânt.
Dacă respingem învăţătura Sfântului
Grigorie, respingem toată lucrarea lui Hristos, precum şi venirea Sfântului Duh.
Filosofia lui Valaam ar însemna că noi nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu, că nu
este nici un scop în postire şi rugăciune. De fapt, filosofia lui Valaam a fost
o negare a lui Dumnezeu şi piatra fundamentală a ateismului şi necredinţei
ultimului secol, cu toate masacrele şi genocidele, cu milioanele lor de
victime. Într-adevăr, filosofia lui Valaam este baza tuturor acelor idei
recente care susţin că nu este Dumnezeu, că omul este singur în Univers, pentru
că nu este nimic mai măreţ ca omul – că acesta s-a creat în chip magic pe sine
într-un Univers gol şi lipsit de Dumnezeu.
Sfântul Grigorie afirma exact contrariul învăţăturii lui
Valaam. El susţinea că omul poartă în sine două tendinţe, una către bine,
cealaltă către rău. Totuşi, tendiţa spre bine poate fi dezvoltată în om prin
dobândirea harului Duhului Sfânt, energia divină trimisă nouă de Dumnezeu,
accesibilă dacă inimile şi minţile noastre sunt îndeajuns de pure încât să primească
acest har. Dar acest har care ne luminează poate veni la noi numai
dacă ne pocăim, dacă postim şi ne rugăm cu lacrimi, şi dacă acceptăm
sacrificiul de sine.
Este vital să înţelegem că gândurile
Sfântului Grigorie, exprimate în detaliu în scrierile sale, nu sunt simple
gânduri, o altă filosofie ca a lui Valaam, ci ele se bazează pe experienţă,
sunt de inspiraţie divină. El nu a vorbit despre o idee, ci despre o realitate
pe care a experiat-o ca ascet în peştera pe care încă o putem vizita. Şi adevărul
este că moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului Grigorie trec în procesiune
prin Salonic astăzi, nu oasele
prăfuite şi lipsite de har ale lui
Valaam.
Aceasta este realitatea Bisericii,
acesta este harul energiilor lui Dumnezeu, aceasta este sfinţenia, experierea
şi cunoaşterea lui Dumnezeu, nu imaginaţie, nu rodul fanteziei şi al studiului
minţii, ci realitatea lui Dumnezeu
cunoscut şi experiat de acei cu inima şi mintea curată. Pentru că, aşa
cum este scris “Fericiţi
cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Şi tocmai
acesta este scopul fiecărui creştin adevărat.
Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi! Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu