The Holy martyr Theodula lived in the city of Anazarbus (Asia Minor)
during the reign of the Roman emperors Diocletian (284-305) and Maximian
(305-311). The prefect of the city, Pelagius, was a very cruel man. His
servants sought out Christians throughout the entire region and brought
them to trial, where which the imperial edict was read to them, and
they were ordered to worship idols.
One day they brought to him a
Christian woman named Theodula. She was afraid, not so much of the
tortures, but that she might be defiled by the pagans, and so she had
offered them much gold. However, the servants would not accept the gold,
and they brought her before the prefect. Pelagius asked her name and he
ordered her to worship the pagan gods. He threatened her with cruel
tortures if she refused. Saint Theodula replied, “I am a Christian. My
very name means ‘servant of God,’ and so people call me Theodula. I
worship the One True God and will not worship a mere stone.”
Pelagius
became furious and he gave orders to begin the tortures. The Lord
granted Theodula His help, and she did not feel any pain. Pelagius,
however, said this was done by the gods, who had spared Theodula in the
hope that she would turn to them.
https://oca.org/saints/lives/2019/02/05/100433-martyr-theodula-of-anazarbus-in-cilicia
Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniţe Teodula.
Pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (305-311),
era prefect în cetatea Azarvei (Asia Mică) un bărbat cu numele Pelagiu,
şi acesta a dezlănţuit prigoana împotriva creştinilor. Atunci sfânta,
fiind prinsă, a stat înaintea judecăţii lui Pelagiu. Şi mărturisind
înaintea tuturor pe Hristos Dumnezeu adevărat, a fost spânzurată de
perii capului de un chiparos, şi cu nişte frigări de fier înroşite în
foc i s-au străpuns sânii. Şi, zicând ea către ighemonul acela: unde
sunt dumnezeii tăi?, arată-mi-i ca să-i cinstesc pe cât îmi va fi cu
putinţă, a fost îndată coborâtă şi trimisă la templul lui Adrian, care
era un templu însemnat şi vestit. Sfânta, intrând în templu, a fãcut
rugăciune către Dumnezeu, şi suflând asupra statuii lui Adrian, aceasta
a căzut jos şi s-a sfărâmat în trei. Apoi, ieşind din templu, a zis
către ighemon: intră şi dă mână de ajutor dumnezeului tău, Adrian, căci
căzând jos s-a sfărâmat. Iar el în grabă intrând şi văzând statuia
sfărâmată în trei, zăcând jos, s-a văitat cu multă durere. Când a ajuns
la urechile împăratului ceea ce se întâmplase, a fost trimis îndată
cel mai dintâi din oamenii împăratului cu sarcina că de va fi adevărat
că s-a sfărâmat statuia, să dea pe ighemon să fie sfâşiat de fiare. Şi
aflând ighemonul aceasta a îngenunchiat înaintea fericitei Teodula,
rugând-o cu lacrimi să se roage Dumnezeului ei, ca să refacă iarăşi
statuia cea zdrobită, şi să fie aşezată la locul unde se găsea; căci
dacă se va face aceasta, el însuşi va veni la credinţa lui Hristos şi
se va face creştin. Atunci sfânta, rugându-se lui Dumnezeu, îndată
statuia cea sfărâmată, din dumnezeiască poruncă, întreagă s-a aşezat la
locul ei; şi aflând-o pe aceasta trimisul împărătesc întreagă,
întorcându-se a dus vestea împăratului, care a poruncit ighemonului
prin scrisori să chinuiască pe sfânta Teodula cu multe feluri de
chinuri şi la amară moarte să o dea.
Deci, ighemonul a poruncit din nou ca sfânta să fie înţepată cu
frigări de fier înroşite în foc şi se mânia blestematul, văzând-o că
nu-i pasã de chinuri. Atunci un oarecare Komentarisie a zis
ighemonului: dă-mi mie puterea asupra ei, şi de nu o voi pleca să
jertfească idolului Adrian, să mi se taie capul. Şi i s-a îngăduit lui
să facă împotriva sfintei tot ce va voi. Iar acesta a supus-o la grele
chinuri, dar sfânta, ridicându-şi ochii minţii la cer, se ruga lui
Dumnezeu ca să-i dea tărie şi răbdare pentru a putea suferi chinurile.
Atunci Komentarisie, văzând vitejeasca ei răbdare şi dându-şi seama că
el îşi poate pierde viaţa, precum spusese mai înainte, poftind pe
sfântă la casa sa, o ruga să jertfească împreună cu el idolilor. Atunci
sfânta făcând pentru el rugăciune şi întărindu-l cu cuvinte
dumnezeieşti, l-a înduplecat să se facă el creştin. Şi dimineaţa,
Komentarisie înfăţişându-se, împreună cu sfânta, înaintea ighemonului
i-a zis: nu am putut îndupleca pe această slugă a adevăratului
Dumnezeu, ci mai vârtos ea m-a mântuit din întunericul necunoştinţei,
apropiindu-mă de Dumnezeu; şi luminându-mi ochii inimii mele, m-a adus
Domnului meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Atunci ighemonul
aprinzându-se de mânie, a poruncit să se taie acestuia capul cu sabia
şi trupul să-i fie aruncat în mare. Şi aşa şi-a săvârşit mucenicia sa
Komentarisie, în ziua a douăzeci şi patra a lunii ianuarie. Iar pe
sfânta a poruncit să fie supusă la chinuri şi mai grele, pe care ea
le-a răbdat, rugându-se şi preaslăvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta
ighemonul de nedumerire cuprins, a strigat cu mare glas: Ce voi face cu
aceasta care trebuie sã moară de moarte silnică, nu ştiu. Şi unul din
cei ce stăteau în fatã, cu numele Voitos, a zis: dă-mi-o mie, că eu nu
sunt atât de nebun ca Komentarisie, ca să mă las înduplecat şi amăgit
de ea. Şi ighemonul dându-i-o în primire, acesta a luat-o şi a dus-o
la casa lui. Dar şi acesta primind în inima sa cuvintele fericitei, a
luat dumnezeiasca prefacere ca şi Komentarisie. Şi a doua zi, mergând
înaintea ighemonului împreună cu sfânta, a zis: o, ighemonule, află că
mă înfăţişez ţie ca să-ţi mărturisesc şi eu că Hristos este Dumnezeu
adevărat; nădejdile pe care tu le-ai pus în făgăduinţele mele sunt
zadarnice, căci mai bine este să rămân de minciună, şi să mă fac
împreună moştenitor cu Hristos, decât ţinând făgăduiala dată ţie, să
câştig gheena focului. Iar ţie ţi se cade să dai mulţumită adevăratului
Dumnezeu, Celui ce te-a mântuit pe tine şi să te apropii de El,
precum ai făgăduit. Căci nu numai că nu ţi-ai ţinut făgăduinţa; ci şi
nerecunoscător arătându-te, pe făcătoarea ta de bine la chinuri
nesuferite ai dat-o. Aşa a vorbit acesta, iar ighemonul a poruncit, să i
se taie capul cu sabia. Iar pe fericită a poruncit să fie din nou
supusă la aspre chinuri. Şi Voitos săvârşindu-şi mucenicia prin sabie,
s-a mutat către Domnul, iar fericita a fost aruncată într-un cuptor
încins şi a primit împreună cu Evagrie şi cu Macarie şi cu alţi mulţi,
fericitul sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu