Saint Photius, Patriarch of Constantinople - Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Saint Photius, Patriarch of Constantinople, “the Church’s far-gleaming beacon,” lived during the ninth century, and came from a family of zealous Christians. His father Sergius died as a martyr in defense of holy icons. Saint Photius received an excellent education and, since his family was related to the imperial house, he occupied the position of first state secretary in the Senate. His contemporaries said of him: “He so distinguished himself with knowledge in almost all the secular sciences, that it rightfully might be possible to take into account the glory of his age and compare it with the ancients.”

Michael, the young successor to the throne, and Saint Cyril, the future Enlightener of the Slavs, were taught by him. His deep Christian piety protected Saint Photius from being seduced by the charms of court life. With all his soul, he yearned for monasticism.

In 857 Bardas, who ruled with Emperor Michael, deposed Patriarch Ignatius (October 23) from the See of Constantinople. The bishops, knowing the piety and extensive knowledge of Photius, informed the emperor that he was a man worthy to occupy the archpastoral throne. Saint Photius accepted the proposal with humility. He passed through all the clerical ranks in six days. On the day of the Nativity of Christ, he was consecrated bishop and elevated to the patriarchal throne.

Soon, however, discord arose within the Church, stirred up by the removal of Patriarch Ignatius from office. The Synod of 861 was called to end the unrest, at which the deposition of Ignatius and the installation of Photius as patriarch were confirmed.

Pope Nicholas I, whose envoys were present at this council, hoped that by recognizing Photius as patriarch he could subordinate him to his power. When the new patriarch proved unsubmissive, Nicholas anathematized Photius at a Roman council.

https://oca.org/saints/lives/2019/02/06/100442-st-photius-the-patriarch-of-constantinople

 

 

Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, "farul departe luminător al Bisericii", a trăit în secolul IX, într-o familie de creştini zeloşi. Tatăl său, Serghie, a murit ca martir apărând sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaţie excelentă şi, datorită faptului că familia lui aparţinea casei imperiale, el a ocupat funcţia de prim secretar de stat în Senat.

Contemporanii săi spuneau despre el: "Avea cunoştinţe remarcabile în aproape toate ştiinţele vechi, încât, pe bună dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor."

Mihail, tânărul succesor la tron, împreună cu Sf. Chiril, viitorul iluminător al slavilor, au fost instruiţi de el. Credinţa lui creştină puternic înrădăcinată l-a ferit pe Sf. Fotie de seducţia şarmului vieţii de la palat, tânjind cu tot sufletul său după viaţa de călugărie. 

În 857 Bardas, care a condus împreună cu Împăratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscând credinţa şi vastele cunoştinţe ale lui Fotie, i-au spus împăratului că el ar fi vrednic să ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie şi a trecut prin toate rangurile clericale în 6 zile. În ziua Naşterii Domnului a fost sfinţit episcop şi ridicat la tronul patriarhal. În scurt timp însă au apărut tulburări în cadrul Bisericii datorita înlăturării Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, în care s-a retras Ignatie şi a fost instalat Fotie ca Patriarh.

Papa Nicolae I, care-şi trimisese acoliţii la sinod, a crezut că prin recunoaşterea lui Fotie ca patriarh, îl va putea subordona lui. Dar când noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie într-un sinod roman.

Sf. Fotie a fost un luptător ferm împotriva intrigilor papale şi ale schimbărilor din cadrul Bisericii de Răsărit, până la sfârşitul vieţii sale. În 864, Bulgaria s-a convertit de bună voie la creştinism. Prinţul bulgar Boris a fost botezat de însuşi Sf. Fotie. Mai târziu, sfântul a trimis preoţi şi un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. În 865, Sfinţii Chiril şi Metodie au fost trimişi să propovăduiască pe Hristos în limba slavonă. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari împotriva misionarilor ortodocşi.

http://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1549411200