Saint Nicholas the Confessor, Igumen of the Studion
Monastery, lived during the ninth century. He was born on the island of
Crete in the village of Kedonia into a Christian family. When he was
ten, his parents sent him to Constantinople to his uncle, Saint
Theophanes (October 11), who was a monk at the Studion monastery. With
the approval of Saint Theodore (November 11), the head of the Studion
monastery, the boy was enrolled in the monastery school. When he
finished school at sixteen years of age, he was tonsured a monk. After
several years, he was ordained a priest.
During this time there
was a fierce persecution, initiated by the Byzantine emperor Leo the
Armenian (813-820), against those who venerated the holy icons. Saint
Nicholas and Saint Theodore the Studite were repeatedly locked up in
prison, tortured in various ways, and humiliated. However, they
zealously continued to defend Orthodoxy.
Under the holy Empress
Theodora (February 11), who ruled the realm while her son Michael was
still a minor, icon veneration was restored, and a time of relative
peace followed. Saint Nicholas returned to the Studite monastery and was
chosen its head. But this calm did not last very long.
The
Empress Theodora was removed from the throne, and the emperor’s uncle,
Bardas, a man who defiled himself by open cohabitation with his son’s
wife, came to power. The attempts of Patriarch Ignatius (October 23) to
restrain the impiety of Bardas proved unsuccessful. On the contrary, he
was deposed from the patriarchal throne and sent into exile.
Unwilling
to witness the triumph of iniquity, Saint Nicholas left Constantinople.
He spent seven years at various monasteries. Later on, he returned as a
prisoner to the Studite monastery, where he spent two years imprisoned,
until the death of the emperor Michael (855-867) and Bardas. When the
emperor Basil I the Macedonian (867-886) ascended the throne, Saint
Nicholas was set free, and again became igumen on the orders of the
emperor. Because of his life as a confessor and ascetic he received from
God the gift of healing, which continued even after his repose in the
year 868.
https://oca.org/saints/lives/2019/02/04/100429-venerable-nicholas-the-confessor-the-abbot-of-studion
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Nicolae Mărturisitorul, studitul.
Acest cuvios s-a născut în insula Creta, şi vrând ca să vadă pe o
rudenie a lui cu numele Teofan, s-a dus la Constantinopol. Aflându-l pe
acesta în Mănăstirea Studiţilor, unde trăia laolaltă cu ceilalţi
fraţi, s-a îmbrăcat şi el în schimă. Şi dobândind toată duhovnicească
învăţătură şi învăţând cu de-amănuntul care sunt semnele petrecerii
călugăreşti şi ajungând prin viaţa lui la cele mai înalte fapte bune, a
fost hirotonit după aceea preot. Nu a trecut însă prea multă vreme şi
acest fericit Nicolae a fost condamnat la surghiun împreună cu sfântul
Teodor, igumenul Mănăstirii Studiţilor. În urmă au fost chemaţi din
surghiun amândoi, şi au fost bătuţi cu vine de bou, din porunca
împăratului Leon Armeanul, luptătorul împotriva sfintelor icoane,
deoarece se închinau sfintelor icoane; după aceea au fost aruncaţi în
temniţă. Apoi fiind din nou întrebaţi şi mărturisind cu aceeaşi
hotărâre închinarea la sfintele icoane, iarăşi au fost bătuţi, puşi în
lanţuri şi aruncaţi în temniţă. Rămânând acolo trei ani, luptându-se cu
foamea şi cu setea şi cu goliciunea, de acolo au fost trimişi la
Smirna, unde iarăşi au fost bătuţi şi aruncaţi în temniţă, unde li
s-au pus picioarele în butuci. După trecere de douăzeci de luni de la
aceasta, a murit Leon Armeanul şi atunci fericiţii fiind sloboziţi din
temniţă, s-au dus la Calcedon şi acolo întâlnindu-se cu fericitul
Nichifor, patriarhul Constantinopolului, au petrecut împreună cu el.
Dar când după Leon Armeanul a venit la împărăţie Mihail Travlul,
luptător împotriva sfintelor icoane, atunci sfinţii au fost din nou
izgoniţi la Prusa şi de acolo la Acrita, ce se află lângă Calcedon,
unde mult pătimitorul Teodor s-a mutat către Domnul. Iar după ce a
murit Mihail Travlul şi a ajuns la împărăţie Teofil, fiul său, iarăşi
s-a pornit prigoanî asupra dreptcredincioşilor închinători la sfintele
icoane. După ce s-a stins din viaţă şi Teofil, a ajuns la împărăţie
drept credincioasa împărăteasă Teodora, împreună cu fiul Mihail. Şi
atunci s-a făcut pace statornică între dreptcredincioşi. Mai târziu,
ajungând împărat Vasile Macedon, acesta, cu multe îndemnuri, a
înduplecat pe cuviosul şi mult pătimitorul Nicolae şi l-a aşezat igumen
la Mănăstirea Studiţilor. Deci într-acest fel şi cu atâtea lupte
petrecându-şi viaţa timp de şaptezeci şi cinci de ani, acest sfinţit
părinte, şi de multe rele pătimiri fiind chinuit, s-a odihnit în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu